Știu că în momentul în care public mailul de mai jos sunt la limita de a comite o nesimțire, adică aia legată de conversația personală pe care, totuși, o purtăm pe mail, scoasă în piblic. Dar o să îl rog pe Gabriel să mă scuze și să îmi permită să folosesc mailul lui pe post de, dacă vreți, material didactic (că și așa a scris el o carte pe tema asta :D). Pentru că o fac într-un scop nobil :)
Primesc mailuri de genul acesta foarte des. Bine, e drept, unele sunt de un agramatism feroce, moment în care îi rog să mai pună mâna pe un Îndreptar ceva acolo și să revină peste ceva vreme. Dar sunt foarte mulți tineri, precum Gabriel, aflați la început de drum și care vor să afle mai multe despre blogging, vor să învețe și, foarte important, nu se sfiesc să întrebe. Iar eu le răspund, îmi chiar face plăcere, deși îți ia îngrozitor de mult timp. Sunt fan de gagii ăștia :D
Cred că ei sunt generația care nu are doar oportunitate, dar și obligația de a veni din urmă și de a trece în viteză pe lângă noi, cei care începem încet, încet să devenim niște dinozauri 2.0. Care o să aibă și ei rolul în viitorul ecosistem 2.0, dar mai așezat, mai cu locurile bine stabilite :) Așa că îndrăzniți, dragilor, lumea 2.0 e a voastră și, prin ea, lumea aia reală în care trăim cu adevărat :)
Acum mailul promi. Cu rugămintea că, dacă tot am comis lipsa de politețe să redau mailul omului, să îi faceți și voi niște recomandări, să îi răspundeți și voi întrebărilor pe care le pune :) Mulțumesc. Aaa și vă recomand și postarea aceasta a lui Gabriel intitulată ”La revedere copilărie”…
Bună ziua domnule China. Numele meu este Gabriel Iosa și de curând am debutat în sfera literaturii cu romanul autobiografic ,,Copilul de la catedră,,. Mulți spun că la 18 ani nu poți scrie așa ceva, că nu ai trecut prin destule în viață. Ei bine, eu îi contrazic și le spun că totul se poate dacă știi cum să trăiești. Blogul http://iosazaur.com l-am lansat nu de mult și îl vreau într-o zi mare și frumos ca cel pe care îl aveți dvs.
Aici vin și vă cer ajutorul: Vă rog frumos, dacă se poate, să mă evaluați. Să îmi spuneți unde greșesc, unde fac bine, unde mai am de lucrat, unde să o las mai moale. Doresc de asemenea dacă blogul meu este pe placul dumneavoastră să mă ajutați să promovez cartea sau măcar să îmi faceți o ofertă de publicitate, cât de mică (chiar și un link în blogroll) în parametrii financiari ai unui elev de clasa a XII-a la ușa căruia bate Bacul.
Vă mulțumesc și vă urez numai bine,
Gabriel Iosa
http://iosazaur.com
Redactor: http://enjoyourholiday.com
Redactor: http://consiliervacante.ro
12 thoughts on “Un exemplu elocvent despre mailurile pe care le primesc”
layout, temă nouă, ceva orice. În ceea ce privește conținutul – cred că e targetat bine, mă gândesc la 15-19. Scrie local, pentru comunitatea lui.
Domnule China, tot respectul pentru că dați șansa și începătorilor. Cât despre recomandări, întrebări, sfaturi, cu mare plăcere le aștept!
@losazaur ma ofer sa iti personalizez o tema la alegerea ta. Ce zici? E bine?
@Kriogen: E foarte bine!
@losazaur :Data viitoare cand mai trimiti un mail unei persoane mai mare decat tine,mentionezi tot numele.
Cam asa se procedeaza cu o persoana care este mai mare ca tine ( stii tu faza cu older and wiser ).
@Radu Oncescu: E tot numele. De obicei nu folosesc cel de-al treilea nume.
Pingback: Am câștigat un avion! « Iosazaur.com – Un blog de Gabriel Iosa
@Iosazaur un simplu raspuns, Imi place e adevarat ca se poate lucra la design dar continutul e chiar ok si de carte as fi curios sa o citesc :), in legatura daca doresti ceva te pot ajuta cu hosting free. succes
@Cristian Ciobanu: Mulțumesc și mă bucur că îți place. Cartea? Cu toată plăcerea ți-o trimit (un mail cu adresă și nume complet). Despre hosting free, nu aș zice nu, dar să nu transformăm totul în campanie umanitară :) . Mulțumesc totuși de încurajări și te aștept să îmi citești cartea!
@Iosazaur :) Da o sa iti dau un mail cu datele mele de contact si mai putem comunica, nu e vorba de campanie umanitara dar daca se poate si e nevoie nici o problema :)
@Cristian Ciobanu: Bine, așa facem.
Pingback: Ovidiu Eftimie » Din vremurile când Chinezu era domnul China