Festivalul Internaţional de Teatru de la Sibiu este singurul loc în România unde poţi vedea spectacole de dans contemporan de bună calitate (ok, poate că CNDB mai are şanse). Sunt sentenţios dar am sute de ore petrecute în scaunele teatrelor şi am avantajul de a fi văzut destul de multe spectacole aşa ca nu mă mai păcălesc atât de uşor. În plus, spectacolele de dans de la FITS îmi aduc aminte Festivalul International de Dans Contemporan de la Sibiu desfăşurat în 2007 (şi doar atunci) pe care îl regret şi acum.

Am văzut duminică seară trei momente coregrafice ale Le Ballets Jazz de Montreal (CAN), „Labirintul lui Jaques”, „Zip Zap Zoom” şi „Captiva Laura”. Spectacolul beneficiază de prezumţia de „noi-nu-pupăm-aşa-ceva” adică tehnică impecabilă, coregrafie care are „impertinenta” de a te face să te simţi profund legat de scenă, de ceea ce dansatorii vor să transmită.

Trebuie să adaug că sala mare a Casei de Cultură a Sindicatelor se dovedeşte a fi o problemă pentru spectacole şi atunci când în această sală, un spectacol este bun, atunci înseamnă că într-o sală potrivită, spectacolul este cu mult mai bun.

Încă ceva, undeva în colţul cel mai întunecat al sălii mi l-am imaginat pe Mazilu în miniatură ţipând cu o voce piţigăiată „vleau şi ieu”.

Sursa foto: Sibfest.ro

Articol scris de Cristian Clita.