Vă dați seama că titlul e așa la caterincă, din mai multe puncte de vedere. Căci io și sentimentul religios la care fac indirect referire în titlu suntem precum vaca și chiloții, adică existăm simultan în aceeași lume, dar pe alte dimensiuni :D Dar, cum e cu orice caterincă, tot există niscaiva adevăr colea în titlu.
Și mă refer aici la faptul că, unii dintre noi, cum sesizăm a window of oportunity (trebuia să bag acuma englezismul, ca să fac trecerea abruptă spre chestii mai serioase decât ce am zis în primul paragraf :D), cum scoatem la înaintare blogosfera, social media și urmările lor simpatice și foarte simpatice. Pentru că, deși suntem în 2011 și deși ni se spune că peste 3 milioane de români citesc bloguri și deși pe facebook se naște rapid încă o Românie, în realitate îngrozitor de multă lume e pafaristă și perpendiculară perfect cu lumea asta a noastră 2.0. De aceea, în mintea mea, de câte ori avem ocazia trebuie să o – dacă îmi permiteți din nou barbarismul – propovăduim. Pe ea, pe lumea asta a noastră 2.0.
Sigur că, de fiecare dată când facem de astea, trăim cu speranța că tot rămâne ceva după noi, că măcar cu juma de milimetru l-am atras pe interlocutor către lumea noastră, să fie mai atent la ea. Revoluții de genul ”uoaaauuu, vreaaaaau!” nu se întâmplă niciodată. Mai degrabă e ca și cu picătura aia chinezească (firește :D) care la un moment dat umple paharul. Adică tu îi spui omului de bloguri, el mai citește în Revista VIP despre bloggeri, mai aude la Antena 1 despre bloguri, îi ascultă pe niște colegi povestind de blogului nu știu cui și uite că deodată zice ”măh, dar e ceva cu blogurile astea…”. De unde putem începe să construim ceva mai serios.
Mă rog, asta este ce fac eu. Poate că greșesc, habar nu am. Dar măcar greșesc făcând ceva și crezând în ceea ce fac. Și, cu voia dumneavoastră, astea sunt greșeli pe care merită să le faci măcar o dată în viață :)
4 thoughts on “Pe unde propovăduim cuvântul blogosferei?”
no vezi, aici e un mare dazavantaj pentru cazul in care rulezi undercover .
mi-ar placea sa le zic la toti cine e vaca, dar nu am cum
ai vrun pont chinezule?
No, las ca e bine, E mult de lucru, dar va iesi bine. Cel mai frumos in a fi multi bloggeri profi este faptul ca unii dintre ei chiar vor pune bazele unor nise puternice si cititorii vor primi calitate mult mai mare ca acum.
Și eu mă bucur de-o atenție sporită acordată bloggerilor. Și ei IE OAMENI :) Crește inima, crește ficatu, știi tu.
Cei buni sunt precum Ioan – propovaduiesc in pustiul societatii si oamenii se aduna si asculta. Cei buni aduc ideea si o raspandesc asupra celor din jur. Cei buni au misiunea de a deschide inimile si constiintele si de a sadi binele, normalul, adevarata valoare. Cei buni spun „Sculati-va, stati drepti, aveti curajul sa ganditi, mergeti pe calea cea dreapta”, dupa ce vor fi invins raul in propria fiinta. Cei buni propovaduiesc o societate a carei instaurare va insemna zdrobirea definitiva a prostiei, nesimtirii, uratului, nem,erniciei.
Dar uneori mi se pare ca, oricat ar fi de buni, propovaduiesc „in pustiu”. Aceasta parere ar putea fi numita „lipsa de credinta”. Lipsa de incredere in ceea ce fac ei.
Cei buni sunt precum Ioan. Eu sunt precum oricare alt om – uneori neincrezator in ce va sa fie. Dar, tot ca om, vreau sa merg mai departe. Ca doar nu o sa plec fara sa fac si eu un bine pe lumea asta.