Îl știți pe Alexander Rybak, tinerelul oacheș care a câștigat Eurovision cu zâmbetului lui de 3,17 mm și cu vioara lui zglobie. Așa cum îl știam și eu și… atât. Asta până ce Alex al meu (care la cei 11 ani jumate îmi dă în continuare lecții și bine-mi face) a luat CD-ul ”Fairytales” în mașină în timp ce mergeam din București spre Cugir și m-a rugat să îi dau drumul să îl ascultăm. ”O să îți placă, tati”, mi-a spus Alex. Am zâmbit cu acel zâmbet imbecil atotștiutor…
Mi-am păstrat zâmbetul pe primele două piese. După care nu am mai zâmbit și am început să ascult. Să ascult cu adevărat. Și am început să ridic sprânceana. Pentru că diferența de la imaginea pe care mi-am făcut despre el de tinerelul oacheș care a câștigat Eurivision cu zâmbetului lui de 3,17 mm și cu vioara lui zglobie la ce auzeam că prestează era imensă. Mai ales că toate compozițiile și interpretarea la vioară erau ale lui.
Iar apoi a venit piesa ”13 horses” care m-a cutremurat. Și a venit rândul lui Alex al meu să zâmbească. Numai că a zâmbit mult mai matur decât am făcut-o eu…
Faceți-vă un pic de timp și ascultați și versurile…
2 thoughts on “Lecția muzicală pe care mi-a dat-o fiul meu”
Amazing!
Adevarata lectie de muzica!N-am ce zice!
Fiul tau este intr-adevar un ilustru …
Se spune bine ca „aschia nu sare departe de trunchi”.
Felicitari si la mai mare!
Alexander Rybak ! In 2009 cand am ascultat prima oara acest cantec am plans. Am plans de vreo 10 ori la rand. Primele 3 dati nu am putut sa ascult melodia pana la capat, deoarece mi se punea un nod in gat si simteam ca nu mai pot respira. Dupa care am reusit s-o ascult pana la capat, doar cu lacrimile siroind pe fata. :) Ascultata la casti e foarte impresionanta. Băiatul cu vioara magica. Intr-adevăr este un artist complex de care, din pacate, nu prea se stie in Romania. Fanii lui se straduie sa imprastie vestea despre el dar este foarte greu. Am reusit sa convingem Utv-ul sa difuzeze noua lui melodie „Europe’s Skies” de pe cel de-al doilea album No Boundaries, dar acum il difuzează destul de rar. Imi pare bine sa vad ca din ce in ce mai multi romani ajung sa-i cunoasca adevarata valoare. :)