Micile ironii ale vieții

Citește cartea mea ”Ce ne facem, domle, cu influencerii ăștia?” și, dacă nu îți place, îți dau o bere :D

Abonează-te la newsletterul trimis de maximum două ori pe săptămână celor peste 5.000 de abonați.

Despre autor: Fondator și asociat al agenției de comunicare integrată Kooperativa 2.0. Trainer cu peste 300 de workshopuri pe teme de marketing digital susținute. Speaker și moderator la peste 300 de evenimente de business. Blogger din 2007, cu peste 13.000 de articole scrise.

Contact: cristi@kooperativa.ro

Și în timp ce citeam eu Micile ironii ale vieții”, colecția de povestiri scrise de Thomas Hardy, mi-am dat seama (asta ca sp vedeți cum funcționează uneori neuronul propriu și personal) că mare parte din atracția pe care o simțim față de scriitura clasică englezească este că acolo nu se vorbește despre sex. Dar deloc, deloc. Despre actul în sine vorbesc. Se nasc copii prin cărți, dar apar așa, ca din spatele șurii, nu pe calea naturală și iubărească a transpirării animalice cu care, de altfel, ne suntem datori :D

Așa și cu povestirile lui Hardy, pe care eu le consider mai mult niște documentare artistice, căci ne trimit înapoi în timp, cale de mai bine de 150 de ani, într-o lume la care ne uităm cu curiozitate, cu oameni ciudați și care funcționează pe alte principii sociale decât funcționăm noi astăzi, cu obiceiuri, tabieturi, uzuanțe și alte de astea care nu mai există de mult, deci, tocmai de aceea, atractive. Eu unul sunt mare fan de lecturi de astea clasice din când în când. Mi se pare că sunt niște markere pe care, chiar dacă nu ne declarăm fani de ele, măcar să le respectăm și să învățăm ce este de învățat din ele.

Încă ceva, dacă tot ziceam de faza cu absența programatică a menționărilor la sex. Pe invers, adică este prezentă tot din două în două pagini, este ”scrisoarea”. Căci atunci se scriu scrisori. Și chiar se scriau cărți pe baza acestor scrisori. Știu că e cam ciudat să trec scrisoarea la curiozități din alt secol, dar dacă vă gândiți când ați scris ultima dată o scrisoare, atunci nu o să vi se mai pară așa de ciudat….

Share on facebook
Distribuie pe Facebook
Share on linkedin
Distribuie pe LinkedIn
Share on whatsapp
Distribuie pe Whatsapp

2 thoughts on “Micile ironii ale vieții”

  1. @David
    nu stiu, frate, care e faza acuma, dar zau ca principiile ar trebui sa fie cam aceleasi
    adica putintel de bun simt si sa si comunici ceva, nu doar sa te afli in treaba, indiferent daca scrii un mail sau o scrisoare :)

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

5000 de abonați la newsletterul meu n-au cum să greșească :)