O excelentă idee de adus onlineul în offline!

Ăștia mai trecuți prin viață, cum sun io (ca să nu vă zic mai bătrâni, darămite pensionari :D) țineți minte cum una din preocupările noastre mega-serioase din copilărie era să ne împușcăm cu țevile de tuberman*. Și ce echipe mai făceam, și ce campionate, și ce câmpuri de luptă care mai de care mai ciudate, și ce frustrări când pierdeam, și ce bucurii când câștigam… Ca să nu mai zic că unii apelam la adevărate inginerii ca să facem niște dispozitive gen mitralieră, adică aveam mai multe țevi, din care puteam trage, firește, cu mai multă vână :D Gloanțele erau niște cornete de hârtie subțiri, care aveau un dichis anume să le manufacturezi. Uneori, când ne simțeam mai gen Fight Club :)), puneam și un ac de gămăllie în vârf, așa să fie thrillul mai thrill :D

De ce vă spun toate astea? Pentru că băimăreanul meu Gaben a avut excelenta ideea de a organiza un fel de campionat de tuberman :)) Ceea ce, zău, este una din cele mai mișto inițiative de adus onlineul în offline :))

*tuberman este termenul generic pentru țevile alea de plastic care se folosesc (sau se foloseau, dracu mai știe :D) în construcții pentru izolarea cablurilor electrice și pe care, firește, le furam din șantiere :))

Share on facebook
Distribuie pe Facebook
Share on linkedin
Distribuie pe LinkedIn
Share on whatsapp
Distribuie pe Whatsapp

19 thoughts on “O excelentă idee de adus onlineul în offline!”

  1. As fi vrut sa mai am macar o poza cu arma pe care o foloseam in copilarie la asa ceva. Era compusa din 4 tevi de calibru mic/subtiri (avea avantajul ca puteai folosi munitia inamicului, dar el nu o putea folosi pe a ta), un maner de pistol si luneta facuta dintr-un capat de teava mai groasa in care am introdus 2 ace in forma de cruce (total nefolositoare, dar arata inspaimantator ).

    Locul preferat de joaca erau fie blocurile in constructie din cartier, fie un poligon militar din zona.

  2. :))) eu eram fată. Eram aia la care i se agăţau cornetele voastre de hârtie în păr sau la care îi aterizau avioanele pe umeri :)), dar era frumos. Na, că m-a luat cu nostalgie. Erau atâtea jocuri, atâta imaginaţie, muzica la casetofoanele alea pe acre le duceai pe umăr, serile de şeptică, popa prostu, şară ţară vrem ostaşi…nu mai vorbesc de căsuţele din paie pe care le făceam la bunici. Alte lumi :D.

  3. Pfoai de mine ce rupeam faţa blocului cu cornete!
    Imediat cum intram în vacanţa de vară aveam caietele pregătite de transformat în „gloanţe”.
    Copilărie, dulce copilărie!

    P.S. Mă bag şi eu la „campionat de tuberman”!!

  4. Nici nu stii tu ce specialisti aveti la PR Masca ! faceam niste cornete exceptionale cu care trageam in caraliu – paznicul din parc; era imbracat intr-o uniforma maro si era turbat de fiecare data cand incepea razboiul dintre gastile de la blocuri :) Mama, ce buni eram!!! Om mai fi la fel si acum ?:)

  5. Foarte tare readucerea la viata a unor jocuri vechi de care copii din ziua de astazi nici macar n-au habar.
    Cand eram mic obisnuiam ca vara de vara sa ies cu „teava cu cornet” sa ma joc…si nu numai eu.
    Eram o gasca de 10-15 copii numai cu tevi cu cornete (si baieti si fete).
    Acum in ziua de astazi.odraslele astea nici macar nu stiu cum se face un cornet..toata ziua stau cu ochii’n lcd-urile astea.

  6. Bă nea Chini, mă jignești. Adică tu crezi că eu dacă am 21 de ani nu am participat la campionate de tuberman? ha, ha? :))

    Acum trecând la partea serioasă, e o inițiativă aplaudabilă. Multă baftă.

  7. Foarte tare, mereu am zis ca jucatorii de CS din ziua de azi ar trebuii sa incerce asa ceva. Nu stiam ca are o denumire „stintifica” la noi erau tevi cu cornete si jocul se numea pac-pac.

    Desi sincer nu stiu ce as alege acuma intre tuberman, lasertag, paintball, si mai e unu cu bile de cauciuc… auuu… nu mai trage.

  8. Am 33 ani. Si acum fac cornete cu ochii inchisi. Tin minte cum umblam cu hartiile de cornete in fata, bagate in pantaloni. Tevile le lipeam intre ele cu izolir. Si mai erau si cornetele cu ac. Da m-as baga la un campionat

  9. eu invarteam capul cornetei in smoala :) am renuntat la acest joc dupa ce unul din prietenii din clasa era cat p’aci sa-si piarda un ochi din tampania unui coleg – spun tampenie pentru ca in randul nostru erau doua reguli de baza: fara bold si fara sa tragi la nivelul capului; bietele fete – erau numai vanatai pe picioare si nu puteau sa vina in fusta.

  10. Foarte multe întâlniri de oameni 2.0 în ultima vreme. Anu ăsta cred că mă voi „rupe” o zi de școală și voi participa și eu la ceva :D
    Ontopic: Eram în spital, internat. Era anul cu eclipsa de soare. Nu mai știu exact. Eram mai mulți copii internati pe acolo. Spitalul era în lucru, cum a scăpat unul de perfuzii a furat niște țevi. Aveam toți tevi :d. Cum nu aveam hârtie pentru gornete (așa le zicem noi) am rezolvat din revista de integrame a mamei. Făceam concurs toți din salon. Puneam în vârful gornetei apărători de ace de la seringi. Care nimerea neonul :D
    Faza e că neonul sa crăpat și a cam bubuit :D. Era tub dinăla lung. Și așa am făcut eu 2 eclipse :D

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

4900 de abonați la newsletterul meu n-au cum să greșească :)