Am fost la petrecerea RoBlogFest pentru că am vrut să mă întâlnesc cu unii tovarăși veniți din țară. Pentru că știam că iar nu o să mă mai văd cu ei multă vreme. Și cum mi-e drag de ei, am zis să profit de ocazie să mai schimbăm câteva cuvinte. Ceea ce am și făcut :) Numai că, din păcate, au fost prea puține cuvintele alea.
Ceea ce mă aduce la subiectul acestei postări, în care RoBlogFest e doar pretext. Și anume că nu prea mă coafează parangheliile astea cu mult prea multă lume. Pentru că nu ai vreme cu adevărat de nimeni, deși, teoretic, te întâlnești cu nu știu câți. Iar faza cu politețurile nu mă încântă prea tare când e vorba de niște oameni faini cu care chiar aș vrea să stau mai mult la discuții. Ori când ești într-o incintă cu nuș câte sute de oameni, îți dă cu virgulă din punctul ăsta de vedere… Tocmai de aceea am plecat de la partyul cu pricina cu oareșce amăreală în suflet. Pentru că, deși am vorbit cu multă lume, nu am apucat să povestesc, practic, cu nimeni. Nu așa cum aș fi vrut eu…
Ajuns în acest moment al povestirii mele (din care, sunt sigur, mulți nu ați înțeles mare lucru…) îmi aduc aminte de vremurile când mă hotărâsem eu să mă întâlnesc one-to-one cu câte unii care îmi făceau cu ochiul de prin blogosferă. Și cu care (în proporție de o dictatorială majoritate) mețin relații foarte bune de atunci. Pentru că o discuție de o oră față în față face cât 100 de întâlniri de astea la nuș ce evenimente, când schimbi câteva vorbe și câteva hăhăieli. Și atunci m-am întrebat, pe bună dreptate, de ce nu mai fac de astea? De ce nu mai invit pe câte unul sau altul din 2.0 să mai bem câte o cafea, o bere, ceva acolo?
Răspunsul imediat și extrem de convenabil sare instant pe limbă: nu mai am timp. Numai că, deși e o explicație, asta nu e scuză. Timp îți faci, dacă vrei, nu are rost să discutăm pe tema asta. Și dacă vrei cu adevărat să mai cunoști oameni faini. Cred că adevărul adevărat este că, așa cum se întâmplă de multe ori când te implici prea tare în ceva, uiți să mai fii atent la partea de fun din toată chestiune, iei prea în serios lucrurile și asta, în timp, te pune pe traseul greșit.
Așa că, ați înteles deja ce vreau să zic, voi relua partea cu întâlnirile one-to-one. Că sunt prea mulți oameni care mi se pare mie că sunt corespunzători de faini în onlineul nostru ca să nu încerc să îi cunosc mai bine. Și să readuc fun-ul în toată aventura asta a mea 2.0 :)
13 thoughts on “Despre RoBlogFest un pic altfel”
si cand ma gandesc cati oameni faini ai cunoscut datorita acelor intalniri 1-2-1 ;) :)
Da bre, să ştii că ai dreptate. Ui, la Iaşi au fost mulţi, am schimbat doar două vorbe, la Braşov au fost mulţi, cred că am schimbat doar o strângere de mâmă. La Drumul Mingii cred că o să bem în sfârşit acea bere, de care erai tu foarte încântat, faţă în faţă. :)
Eu stau si ma intreb de ce nu facem un „roblogfest” din asta in fiecare luna. Gasim undeva in tara un tapsan de iarba sau o pensiune care nu ia si pielea de pe om si ne strangem acolo intr-un week end, la o bere, un gratar si o vorba de schimbat, fara premii, fara concursuri, doar socializare. Vine vara, se face cald… :D
Pe semne ca nu ne mai ajunge online-ul ….ne place sa traim offline :)
Domnu’ Chinezu, dacă îmi permiţi să fac reclamă la un eveniment offline de beută, ca să afle şi Cata că se află şi că există astfel de evenimente :) http://drinkteam.ro/15-17-apr-springtweetmeet-la-cluj-cine-vine/
@cata, ieri am venit de la un astfel de party. Se fac. Urmareste twitterul, cam pe acolo se anunta chestii d’astea.
@chinezu, intradevar multi oameni faini, cu care ar trebui sa stai la o bere. Poate ar trebui sa incep si eu sa fac astfel de intalniri.
Pingback: Wikileaks – adevaratele cablograme! | Dragoş Sorin Nicula
Se trimit invitaţii şi pentru „provincie”? :)) Desigur, mai cu programare, că masă cu berea e mai îndepărtată.
auzitorule de lumini ţie-ţi plac astea 1 la 3 las’ că ştiu eu:)
chinezule spor la găsit timp pentru bere 1 la 1, 1 la 5 sau cum ţi-o fi mai convenabil:) pe la Braşov când mai dai?:)
Pingback: Roblogfest 2011 « Spada
Preia bloggingul tendintele corporate? de alienare individualistica ? mai, nu bine asa ceva ! eu privesc un blogger bun ca pe un amic .. chiar daca nu l-am cunoscut niciodata. . si daca as avea ocazia sa cunosc face2face, pai atunci as fi eu insumi, adica om .. om la om trage, nu ?
Pingback: Hai că am reînceput ieșitul la bere, așa cum trebe | Chinezu
Pingback: Wikileaks - adevăratele cablograme! - [D][S][N] | [D][S][N]