Hai să afli cum te poate ajuta social media în procesul de recrutare. Și să înțelegi cât de important este brandul „șefului” pentru un potențial angajat :)

Vi se pare motivațional ce zic eu aici sau vorbesc prostii?

Mă sună Iulian Crăciun de la startevo.com și mă întreabă dacă accept să dau nu știu ce declarație pentru site, cică ceva sfaturi pentru cei care sunt dispuși să mai asculte de sfaturi. Îi zic, bre, io nu dau sfaturi, dar dacă vrei îți spun cum am fost io tăntălău de vreo câteva ori și ce am învățat din asta. Ceea ce am și făcut, colea mai jos :))

Aș aprecia dacă v-ați uita la film și ați răspunde la întrebarea din titlu. Dar așa dur și lovitor cum știți voi :D Merci.

27 comentarii la “Vi se pare motivațional ce zic eu aici sau vorbesc prostii?

  1. Gerhald Reply

    Eu chiar cred ca de la orice sfat poti sa evoluezi!

  2. VirtualKid Reply

    S-ar putea sa fie motivational daca o sa poata sa fie si accesat…
    Cred ca este ceva cu “embed”-ul.

  3. chinezu Reply

    @Virtual Kid
    ai tu ceva probleme, pentru ca la mine merge si alti vad fara probleme

  4. ralu Reply

    Fara anestezie ….. puteti mai mult :)

  5. Madalina Reply

    Istoriile personale mi se par cele mai motivationale, in ele se vede cel mai bine omul din spatele rolurilor sociale. Iar sfatul de a cauta ceva bun sau a gasi ce ai de invatat de la orice om cu care te intalnesti in viata este unul foarte valoros. Parerea mea:-)

  6. Marian Dorobantu Reply

    merge clipul. nu stiu cat de motivational e, dar mi-a placut. si vreau sa aud neaparat povestea cu valizele :D

  7. ionut Reply

    e motivaţional dacă pui problema în felul următor: uite mă Chinezu, om din popor, cum a reuşit el, prin muncă, să se ridice la un nivel unde este admirat şi stimat. Pe mine mă ajută foarte tare clipul pt că mi-a redat încrederea în ceea ce fac. Succese multe în continuare

  8. Vlad Reply

    Nu le zici rau deloc. Sunt mai mult decat de acord cu “vazutul partilor bune”.

  9. Pentru de dimineață | aghiuţă
  10. chesterb Reply

    Subscriu la ce a spus Marian Dorobanţu. Vrem continuarea poveştii cu valizele :D

  11. Mircea Scarlatescu Reply

    In afara ca primesc chiar si eu interbari de gen “ba dah ce face de fapt Chinezu'” :D ce spui tu acolo e chiar ok ;)

    De ascultat :)

  12. mihaeladr Reply

    Câtă dreptate ai!! Până nu dai cu capu’….

  13. Cristi Reply

    Cam asa e. Fiecare om invata numai din greselile lui.

  14. Bremus Reply

    in fundal e muzica patriotica chinezeasca? :P am ascultat si sfaturile si sunt intr-adevar motivationale. impacarea cu tine insuti e primul pas spre orice reusita.

  15. chinezu Reply

    bine, mah, daca ziceti voi ca nu am zis prostii, cine sunt eu sa nu va cred…? :))
    iar despre valizele mele, numai la bere va spun cum a fost :D

  16. Ilie Mihut Reply

    Suna bine ce zici tu Chinezule!

  17. Manuel Reply

    No, daca e prea greu sa invatam din experienta altora, dam si cu capul. Ca si in cazul Japoniei, daca nu e langa tine sau ceva care sa te implice, tratezi lucrurile usor. Cand esti TU cel care este i situatia respectiva se schimba total perspectiva lucrurilor. Sunt cazuri in care nici o carte motivationala nu te poate ajuta, daca nu nu vrei sa mergi mai departe. Cand e partea a doua?

  18. Valy Reply

    Mare om chinezu asta ma!

  19. Tudor Reply

    Ma’, Chinezule, daca tot ai adus vorba de motivatii, cand iti schimbi si tu desenul din header? VREAU sa te vad vesel :) cum ii sta bine unui chinez blogger de romania.

  20. Lia Reply

    Ianfara de sfaturile care-s de bun simt ,am aflat doua lucruri care ma fac mandra ca ai ajuns unde ai ajuns….
    Sunt con-orasanca cu tine,si ochelarista.:
    Samanta buna,chiar daca o imprastie vantul,rasare frumos.

  21. Camil Reply

    nimic nu se compară cu experiența proprie/datul cu capul de pragul de sus – tot ceea ce învățăm învățăm pe propria piele. fiecare e dator să încerce, cu toate eșecurile (și reușitele) aferente.

  22. Tudor Reply

    @Camil: Sincer, eu nu vreau sa invat pe propria piele cum sa trec strada :) prefer sa invat de la altii ca e bine sa mai fac cativa pasi in plus pana la trecerea de pietoni si sa astept pana mi se face verde in fata ochilor. Daca astept pana cand dau cu capul de parbriz e posibil sa vad lumina de la capatul tunelului … sau jarul de la cazan.

  23. Haotik Reply

    “No” ce sa zic, foarte tare, dar ar trebuii asa mai multe episoade cu primele zile in bucuresti, cu primul an, etc…

  24. Camil Reply

    @ Tudor
    :) desigur că nu la exemplele respective m-am referit. o analogie mai potrivită ar fi cu mersul pe bicicletă – a ți se vorbi despre versus a pedala tu însuți (cu bușiturile de rigoare la început)

  25. Tudor Reply

    @Cami: ok.

  26. Adrian Reply

    Motivational sau nu?
    Ochelarii nu ii porti pentru ca ai citit carti, ci pentru ca ai un defect (sau mai multe la ochi).
    Asa… si cu motivationalu’: nu prea.

  27. Madalina Reply

    Mie mi-a placut. Mai ales partea aia cu relationarea cu partea buna fiecarui om. Keep it going!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.