Vă dați seamă că iar mi-a crescut ficatul când am văzut interviul din Adevărul cu fiul meu Alecu cel drag, despre prestația lui în ”Micul Prinț” de la Teatrul Odeon. Citesc fiecare interviu pe care îl dă (căci da, a dat mai multe vedeta :D) cu uimirea părintelui care descoperă de fiecare date lucruri noi și frumoase despre copilului lui. E de prisos să vă spun că nu îi dau nici un sfat când vine vorba despre interviuri, pentru că (uitați-vă și voi ce zice) chiar cred că aș strica nonșalanța lui naivă dacă aș face așa ceva :)
Mulțumesc, Adevărul, pentru un asemenea moment de suflet, la care voi reveni mereu și mereu cu multă plăcere, mulțumesc, Ana-Maria, pentru cum ai scris despre piticul meu :)
Dar am și eu o întrebare. Pentru că ea trebuie pusă. Și pentru că nu înțeleg de ce, dar și pentru că nu vreau să văd Adevărul că face ce fac toți ceilalți, adică o dau în știrile de la ora 5. La un moment dat, în articol, când se face referire la Carmen Vidu, regizoarea spectacolului, pleosc vine faza cu ”Regizoarea a trecut pe la Penitenciarul Rahova”, după care se dă declarația ei. Say what? Care e relevanța pentru materialul în ansamblul său, zău dacă înțeleg… Aaaaa, dacă ar fi fost ceva de genul ce mult a învățat Carmen din această experiență, adică să facă legătura cu restul textului și să se încadreze în ansamblu. Așa pare doar un artificiu de 3 lei, pus acolo numai pe principiul că, vorba aia, face rating. Nu mi-a plăcut, zău, de la Adevărul, ziar pe care îl respect așa cum se cuvine, aș vrea mai mult.
A fost ca și cum aș zice că interesant ce scrie jurnalistul Gigi despre fisiunea nucleară, deși e gras și râgâie mult. Serios acuma…
PS. De prisos să vă spun că Alecu s-a întristat când a văzut faza asta și că oricât m-am străduit să îi răspund întrebării ”de ce așa?” nu am putut să îi dau nici un răspuns…
9 thoughts on “Mulțumesc, Adevărul, dar am și eu o întrebare”
total deplasata remarca, mai ales ca au si pus-o ca subtitlu. Atata au gasit ei sa puna in CV…din nevoia (cronica la romani) de a vedea ca si altii au ceva murdarie sub pres. totusi „rautacismul” nu reuseste sa umbreasca articolul. pentru mine a fost chiar o placere sa-l citesc, sa-mi amintesc ca „oamenii mari nu reuşesc să priceapă lucrurile importante în viaţă”. mult succes in continuare micului print.
Si Marius Manole zice bine ce zice. Sa nu uitam ca l-ai confruntat cu o realitate in care trebuie sa faca ceva in afara de scoala, cum ar fi navomodelismul. Asa l-ai provocat sa isi aleaga un domeniu. Eu zic ca este bine ca oamenii sa faca acel lucru care ii apsioneaza si se vede ca poti lua decizii inspirate si la 9 ani. Bravos.
@Breamus
pai da, tocmai de aici vine tristetea mea, ca o chestie ca nuca in perete a fost scoasa in subtitlu, adica i s-a dat o importanta care nu avea nici o treaba
@Manuel
marius e un tip foarte fain
o sa ramana la sufletul meu forever :)
Am înţeles că ai experienţă de presă. Şi atunci, ce nu este de înţeles, Cristi (sperând că nu te va supăra adresarea directă)? Am promis, acum ani buni, că nu mai scriu un singur rând pentru presa de aici. Şi m-am ţinut de cuvânt. Nu există, cred, salariu, care să-mi acopere revenirea în mass-media de aici.
Dar da, este drept, e foarte greu să-i explici unui copil, pur la suflet, de ce trebuie să fie aşa. Noi ştim. Dar ce cuvinte am putea găsi pentru a nu tara un caracter care e la vârsta la care se construieşte?
@BogDan
din pacate, nu am ce sa iti raspund la ce zici… :(
Ştiu :)
So that’s the case? Quite a rveletaion that is.
DOgvZ2 jljkzgmsmesk
incearca pentru micul tau print o explicatie de genu’: daca pe strada un oarecare – gen tigan – imi arunca peste cizme o… sa zicem „inghetata neterminata”, ma sterg si trec mai departe. Dar daca cineva, a carui parere chiar conteaza, se uita doar putin chioras la mine, abia atunci zau ca am dreptul sa nu dorm o noapte.
pentru tine, pentru noi ceilalti, e mai complicat sa trecem mai departe. deh, spirit civic, asanare… dar suntem cam putini si gunoiul mare.