M-am dus la Tangled pentru că așa au vrut piticii mei, Mara și Alecu. Mi-am zis în barbă, lasă că nu o fi foc dacă mă duc și eu și mă uit la niște desene animate cu prințese și nu știu ce. Așa că am ajuns la cinema, ne-am cumpărat popcorn, nachos și ceva sucuri (fără de care nu se poate, desigur :D) și ne-am așezat să vedem filmul. Eu aproape convins că o să ațipesc.

Dar filmul m-a prins mai tare decât mă așteptam. E făcut într-un ritm alert, scenariul sprințar, muzica mai mult decât ok (cu un mare plus pentru Luminița Anghel – io am văzut varianta în română), scenele amuzante pică exact la fix, adică mai tot timpul :)) De departe favoritul meu a fost calul cu apucături de câine, care m-a distrat peste măsură :))

Ca să nu o mai lungesc, vă spun doar că merită să vă duceți copiii să vadă filmul ăsta. Pentru că este mult peste ce ne livrează de ceva vreme Hollywood-ul, producția asta are un ritm propriu, care ne aduce aminte de marile succese animate de pe vremuri, chiar dacă nu se ridică la nivelul lor. Este unul din cele mai relaxante filme pe care le putem vedea în perioada asta pe marile ecrane. Și ne mai și scoate la lumină copilul din noi :)