Dacă nu l-aș fi cunoscut pe Dragoș și nu aș aprecia ce face el, nu aș fi citit cartea asta. La motivele de mai sus se adaugă și unul fundamental: eu cu DSLR-ul meu suntem prieteni buni pentru că îl pun pe automat și gata :)) Așadar, priceperea mea în domeniul făcutului de poze nu depășește amatorismul cel mai deșănțat :D Dar nici nu mă prea trage ața să învăț, că doar am un singur neuron și ăla vai de capul lui ce solicitat este :))

Tot e bine că am citit aseară cartea. Pentru că am mai învățat una, alta, ce să o mai învârt :)) Spre exemplu, după ce am citit această carte, știu ce înseamnă Regula treimilor: când facem o poză trebuie să împărțim cadrul în 9 casete de dimensiuni egale și să încadrăm subiectul chiar la intersecția colțurilor. Sau că atunci când fotografiem o persoană să evităm centrarea subiectului, deoarece fotografia se va concentra asupra unui singur punct. Deci, ca să rezum, am mai învățat și eu ceva :D

Evident că pentru cei care vă pricepeți să faceți poze, ce zic eu aici și, pe cale de consecință, a scris Dragoș în carte e apă de ploaie. Numai că, vedeți voi, Dragoș a scris cartea asta la 18 ani. Și nu numai că a scris-o, dar i-a fost și publicată. Și nu numai că i-a fost publicată dar se și vinde. Vă spun asta doar așa, ca să știți, căci știu că așa ceva nu vă poate opri să nu credeți, din nou, că voi știți, din nou, mai bine…