Așa ziceam în tinerețe, când ne adunam mai mulți prin Baia Mare pe la rockotecă (mai țineți minte, bă, ce fain era? :D) și ascultam, printre altele, și incredibilele riffuri ale lui Steve Vai. Cum cam toți eram din ăia care am pus la un moment dat mâna pe o chitară și am încercat să ne dăm viteji, chiar știam să apreciem ce face nebunul ăla acolo. Și ca să nu ne simțim total de cacao că noi suntem într-o galaxie și Steve Vai în alta, ziceam că sigur e lucrat sunetul ăla în studio cu tot felul de scule și că live nu are cum să scoată așa ceva. Sau, cum zicem în titlul, o băgam pe aia cu necuratu :D
Ieri l-am văzut pe Steve live la Polivalentă. Și am înțepenit. Și mi-am zis din nou în barbă ”mă, io cred că Steve Vai îi cu dracu, mă…”. Este fenomenal ce poate face omul ăsta cu o chitară. E greu pentru cei care nu au încercat măcar să cânte la chitară vreodată să înțeleagă faptul că Steve vorbește cu chiatara aia, o mângâie, îi spune ce să cânte, dracu știe ce face cu ea, dar ce iese de acolo e magnific.
Da, știu că Steve Vai e arogant. Și pe alocuri gherțoi. Cu pantalonii aia de piele și cu ochelarii ăia de cocalar. Dar mi se rupe. Pentru că dacă nici unui genial ca și Steve nu îi dau voie să fie arogant, atunci cui? Pentru că sper că nu avem discuții aici că omul ăsta este genial. Pentru că asta e o discuție pe care refuz să o port, indiferent cu cine. Ce reușește el să facă cu chitara aia contează, nu mizeriile alea de pantaloni de piele. Că doar nu mă uit la curul lui, io chiar îi ascult muzica și atât.
Apropo de gherțoi. Mulți de ăștia au fost ieri pe acolo la concert. Mult mai mulți decât aș fi vrut, zău…