Am fost aseară la filmul ăla cu și despre FaceBook. Căci nu puteam să refuz invitația Andreei de la unica.ro, căci așa sunt io, mare domn, ce ahreful meu :D Mulțumesc, șefa, să fii iubită :D
Filmul este, ca film, cum să vă spun io, o frecție. E drept că nu sunt membru în juriul de la Cannes, dar zău că mi s-a părut slabist rău. Dar ca documentar, cum ar veni, este mai mult decât ok. Pentru mine, cel puțin, care zău că nu am avut necesara, dar deloc obligatoria :D, curiozitate de a cunoaște istoria FaceBook. Așa că io abia ieri am aflat ce și cum s-a întâmplat cu celebrul album cu poze pe net. Recomand filmul din perspectiva asta. Dar dacă ați citit și sunteți documentați pe subiect, nu prea văd ce v-ar atrage la această producție 100% americanos. Îl bag la categoria apă sfințită (aveți mai jos criteriile mele*).
Că nu sunt mega-fan de FaceBook, asta deja cred că știți. Cum știți că, pe de altă parte, consider că este un tool de comunicare excelent, așa că nu am cum să îl trag pe dreapta. Nu trebuie să îmi placă pentru a-l folosi. Trebuie doar să îl înțeleg și să prestez conștiincios la el :D
Altceva vreau să vă spun io despre film. De fapt să vă întreb. De fapt plecând de la film, să povestim flugurant despre natura umană. Și anume: mă credeți că io nu reușesc să îi înțeleg pe cei care ajung să aibă în cont să zicem 1 milion de dolari și dupa aia, ca să facă și mai mulți bani, distrug prietenii, distrug destine, se distrug, până la urmă, chiar pe ei? Nu pot pricepe și pace…
Probabil (nu probabil, categoric) de aia nu o să ajung io niciodată milionar. Pentru că nu o să pot considera niciodată că a face bani este o scuză impecabilă pentru a-i face pe oameni…
*Legendă: sistemul meu de notare a filmelor este cel de mai jos.
No dă-i pace. Adică numai și numai dacă te lovește o plictiseală cumplită și ai vreme de pierdut să te uiți la el.
Apă sfințită. Adică filmul nu m-a enervat foarte tare, dar nici nu am ținut minte mare lucru din el.
Bere rece. Adică un film bun. Punct.
The shit. Adică un film excelent. Punct.