Am primit cartea ”Ioan Băban – Dirijorul dintre semicercuri” chiar din mâna autorului Grigore Ciascai, om care a însemnat și înseamnă foarte mult pentru mine. Prietenii știu de ce, vorba sloganului :)) Aveam cartea de ceva vreme, dar am așteptat să am câteva ore libere în care să o pot citi cap-coadă, fără întrerupere. Pentru că știam că voi avea ce citi despre istoria handbalului maramureșean, atât de drag mie.
Aseară am citit cartea. După cum bănuiam: am luat-o în mână și nu i-am mai dat drumul până nu am terminat-o :) Pentru cei care îl cunosc pe Ioan ”Giovanni” Băban, ce scrie Grigore acolo e un fel de necesară aducere aminte despre ce a făcut acest om pentru handbalul din Maramureș și pentru cel național. Pentru că, așa cum se întâmplă de multe ori, uităm anumite lucruri care în urmă cu ceva vreme ne-au făcut să ne simțim în al noulea cer.
M-am simțit minunat să citesc această carte. Și pentru că e vorba despre un subiect drag mie, despre oameni pe care îi cunosc, dar și pentru că mă bucur nespus că se mai scriu astfel de cărți. Cărți despre oamenii despre care cărțile chiar trebuie scrise. Pentru că, la urma urmei, când jucăm un ”meci” cu istoria, cea mai bună apărare e… ”cartea” atacului :))
PS. Tocmai am recitit dedicația pe care mi-a dat-o Grigore pe carte: ”Pe oameni îi tulbură nu lucrurile, ci părerile despre lucruri. De fapt, totul este o părere”…