Precizare: Faptul că am fost ieri la inaugurarea Starbucks din Mall Vitan și am băut o cafea și am mâncat o prăjitură nu înseamnă ce ce zic mai jos e campanie plătită. Mă rog, după mintea unora o fi, dar să-i lăsăm să adaste în cele netrebnice ale lor și să purcedem mai departe :D
Cred că prima mea întâlnire cu acest brand, Starbucks, a fost, ca și în cazul multora de pe la noi, prin filmele americane. Când vedeam că actorul principal intră în cafeneaua aia cu sirena verde și nu își poate începe ziua fără cafeaua din cana aia mare (mult prea mare după gustul meu de atunci și chiar după cel de acuma :D). Acest gen de product placement este exact din sertarul despre care vorbesc mai jos. Și care e parte teribilă din ce înseamnă acest brand.
Apoi, când Starbucks a venit în România, m-am dus de curios să văd despre ce e vorba. Ca mulți alții, firește :)) Nu mi-a trebuit mai mult de 1 minut (dap, sunt foarte pe fază, știu :D) să îmi dau seama că aici nu primești cafea, nu primești ceaiuri și sucuri, nu primești prăjituri, ci primești (îmi iertați englezismul care urmează, dar vreau să arăt și io că sunt trendy :D) customer experience la greu. Iar această experiență are arome masive de cafea, ceaiuri, sucuri și prăjituri, nu invers :D
Ajunși la acest punct, unii dintre voi ar putea înțelege că, subtil ca un topor chinezesc într-un lac senegalez, fac mișto de Starbucks. Ați înțelege prost, vă asigur. Dați-mi voie să mă explic.
Indiferent cât de inteligent, deștept, magistral te crezi când alegi să consumi ceva, tu nu cumperi acel produs în sine, ci experiența pe care ți-o oferă. Cumperi mâncare pentru că îți oferă nemuritoarea experiență că nu îți mai este foame după aia :)) Cumperi bere pentru că, nu-i așa, dragi tovarăși :D, berea vine la pachet cu o anumită experiență pe care ne face mare plăcere să o practicăm mereu :D Cumperi un cui pentru că, după ce îl bați în perete, savurezi experiența calendarului Playboy pe 2011 agățat de cuiul ăla :D Ați înțeles ideea, nu mai insist, ca par prea deștept după aia :D
Cam așa e și cu Starbucks. Acolo nu te duci neapărat să bei cafea, suc etc., ci să te bucuri de a fi acolo. Să retrăiești experiența de a fi acolo. Cam pe asta se bazează fabulosul brand (ăsta e cuvântul, nu o mai dați cotită) Starbucks. Îmi place cafeaua de acolo? Nu neapărat. Îmi place să merg acolo. Asta da, categoric, și chiar merg foarte des. Apropo, că tot veni vorba, vă recomand sucurile, oricare, nu contează și neapărat o felie de prăjitură cu morcovi :D
Veți spune că sunt foarte mulți trendinezi mioritici care se duc pe acolo, doar că așa e în fashion și de astea. Așa și? Care e problema? Și asta e tot o experiență pe care ei și-o administrează la Starbucks. Adică exact despre ce vorbeam :D
Bun. Gata. Aștept părerile voastre. În special pe cele în care îmi spuneți cât de mult greșesc în ceea ce spun mai sus :D
14 thoughts on “Până la urmă, care e faza cu Starbucks?”
Nu zici rau. Aproape ca sunt de acord cu tine. Da, Starbucks ofera o satisfactie aparte, satisfactie care(aici nu mai sunt de acord cu tine) e data in principal de calitatea produselor si apoi de restul chestiilor. Din perspectiva unuia care analizeaza brandul Starbucks, povestea e invers, cum ai spus tu – intai customer experience si apoi produse. Dar, din perspectiva unui client pasionat de cafea, conteaza mult mai mult produsele. Sunt sigur ca de multe ori ai cumparat produse de la Starbucks si le-ai savurat in masina, caz in care nu conteaza altceva in afara de produsul in sine.
parerea unui mic pui de sociolog/PR-ist/Publicity developer (adica io) spune ca ceea ce are starbucks (unde eu n-am fost…niciodata), e exact ceea ce are Adidas sau Nike, Microsoft sau Apple, KFC sau McDonalds, and so on….are un brand! Si brandul ala e mai mult decat un brand, fiindca exista o „serie limitata” de branduri in lumea asta care sunt Love-markuri pentru un anumit public consumator. Si starbucks e acolo, in seria aia limitata. Deci cafeaua poate sa fie din aia cu 5 lei/10 kile, ca degeaba, o percepi ca fiind the best, tocmai din motivul de mai sus. Brandul iti da satisfactie, nu produsul in sine. platesti brandul si locatia deci, nu cafeaua.
Cand ai zis de cumparat un cui am crezut ca te-ai referit la altceva din spectrul substantelor de consum :D.
Referitor la Starbucks, inteleg ce spui cu experienta, dar mi se pare un pic cam scumput sa fiu sincer. Stii ca toate localurile astea care se vor a fi exclusiviste atrag o anumita categorie de oameni care se vor si ei a fi exclusivisti doar prin prisma produselor cumparate. Adica, in filme vad diversi oameni care intra in Starbucks si citesc carti sau scriu pe laptop, la noi vad mai multi cocalari cu ochelari de soare si telefoane fashion.
Asta e problema mea cu toate aceste localuri. Nu neaparat localul in sine ci mai degraba oameni care sunt atrasi de local.
Si de Bamboo se zicea ca ar fi cel mai tare club din SE Europei, nu? Si nu stiu de ce dar am o impresie ca nu prea as vrea sa calc pe acolo.
In rest mie unul chiar imi place cafeaua de acolo, dar totusi, 18 lei pentru un Caramel Machiatto Venti? Cam pretentios, nu? Si da, asta ma mai enerveaza, mic/mediu/mare nu sunt unitati bune de masura, trebuie sa fie tall/grande/venti :D.
P.S. E un ban de 0 lei care nu prea ma lasa sa scriu in casuta de comentarii :)) (joke)
Va recomand „How Starbucks Saved My Life”, o carte deosebita despre un „restart” in viata. Starbucks e un lovemark, un loc in care te poti retrage fara sa fi deranjat. Adica, poti sta 2 ore fara sa vina un chelner care sa te intrebe daca mai doresti ceva.
Ca om care lucreaza in advertising, pot spune doar atat: asta e diferenta dintre un nume si un brand.
N-am înţeles ceva: lauzi atmosfera, dar nu văd în ce constă ea, nu dai detalii. Adică, în afară de nişte mese, scaune şi vînzători de cafea, în ce mai constă ea? Sunt concerte, îţi spune vînzătorul o poezie cînd cumperi, miroase a tămîie?
Frate, ce mai atita disclaimer. Te simti bine in local si asta spune tot. :)
Starbucks rock!! Nu mi dau cu parerea despre atmosfera, pentru ca nu am stat niciodata prea mult in vreo cafenea de a lor ( nu se fumeaza), in schimb cafeaua….O My God!!! Eu nu am baut in alta parte o cafea mai buna decat a lor!!! Este o desfatare a simturilor!!! Din pacate nu este o placere zilnica…nu stiu in Bucuresti cat costa , dar in Atena e 5 euro o cafea de la Starbucks!!! Asadar..ramane o placere ocazionala!!! :) ..din pacate..!!
Pingback: Titus Blog » Starbucks-ul de aseara, din Mall Vitan
ahaaa ;)
la evenimentul de data trecuta de la starbucks exact asta s-a zis … ca starbucks nu e numai o cafea, e experienta si placerea de a fi acolo.
si de la cozile din statele unite, de la (* o sa revin la asta) reactia lumii de pe aeroportul Ataturk din Istanbul – haaa, uite starbucks hai sa luam cafea; la tweetul lui Petreanu, checked in at starbucks … si raspunsul meu, stai acolo, nu te misca, ajung in 20 de minute.
Cam asta e starbucks.
Ca-i de la Starbucks, ca-i de la McCafe , ca-i de la Don Cafe , Tchibo , Jacobs , Elite , etc . cafeaua provine din aceleasi boabe culese de pe aceleasi plantatii din Brasil.Acum ca vorba ‘ceea :”Reclama e sufletul comertului”
e partea a doua.
Deci vrei sa yici ca e mai misto ca la Ily???
Reclama curata advertorialulope care l-ai postat despre aceasta cafenea. ai raspuns astfel invitatiei lor de a participa la acest eveniment.Pacat ca pentru o prajitura si o cafea te-ai lasat dus de val si ai scris ce ai scris.Cafeaua lor este OK dar nu cea miabuna iar atmosfera lasa mult de dorit. Exista cafenele in Bucuresti mult mai OK desre care ai putea sa scri din proprie initiativa fara a fi invitzat si la vreun eveniment de -al lor.
intamplarea a facut sa ma ratacesc si eu la deschiderea de care vorbesti.
Dupa baia de multime de la parter am decis sa folosesc experienta Starbucks exact asa cum o folosesc in mod obisnuit, adica un loc in care nu merg pentru a face ceva anume, ci mai degraba pentru a ma „extrage” din mediu pentru o perioada.
Adica nu am coborat sa il ascult pe Garbis etc si am stat sus, la etaj, langa masa pentru degustat cafea. Pe Garbis pot sa il ascult cand vreau (am si inregistrari :) ) insa o masa plina cu feluri diferite de cafea si personal amabil sa imi povesteasca ce diferenta ar fi intre ele nu gasesc chiar in fiecare zi…
Ca sa le raspund celor care intreaba „ce v-o place frate acolo?”: mie personal imi plac bratele late de la fotolii, unde pot sa imi pun cana, imi place ca au muuuulte prize unde pot sa imi bag laptopul, imi place ca daca vreau sa beau doar o cafea timp de 3 ore *doar o cafea* beau, nu trebuie sa beau trei. Imi mai place ca imi dau scortisoara sa pun in cafea, imi mai place ca pot sa aleg lapte degresat sau lapte cald, imi place ca muzica nu e tare.
Aa, si am uitat sa va spun, mie la Starbucks imi place si cafeaua. :)
Singurul lucru care nu mi-a placut a fost fotograful acela penibil cu pistolul cu aer comprimat la bracinari, pistol pe care il pipaia constant cu o falsa discretie. Dar asta nu e vina Starbucks-ului, poate ca penibilul a venit si el, la fel ca si mine, neinvitat… :)