Scurt tratat despre cum să te joci cu haterii

Later edit: Cercopitecu îmi spune pe mail că mă deranjează adevărul și ca de aia l-am marcat ca spam. Da, desigur, asta este, acum îmi dau și eu seama… :)))))))))))))))))))))

Există un amărât al onlineului de pe la noi. Nu îi dau numele ca să nu creadă că e important, că nu e. Adică e, cum dracu nu, dacă scriu o postare pornind de la el :)) Numai că, vedeți voi, nu scriu o postare despre el, ci despre cum m-am distrat de el. Ceea ce este, veți accepta asta, o mare diferență :D

Omul nostru, ca orice hater care se respectă nerespectându-se, de fapt, băgă comentarii numai ca să se vadă nu că e doar agramat, dar și că psihiatria a fost inventată (și) pentru amărâți de ăștia. A căror viață îmi provoacă o milă imensă. Căci zău dacă îi înțeleg pe cei care își justifică existența doar trăind printre firmiturile existenței celorlalți, care urăsc doar ca să urască, nu cu vreun scop anume, ca și când cel mai important lucru din viața lor este nu să trăiască, ci să încerce să îi impiedice pe alții să trăiască.

Mi-e milă, ziceam, de ei, dar nu până acolo încât să nu iau, din când în când, atitudine. Așa cum o fac acum :D Adică să ne râdem un pic de ei. Mai ales că, în cazul ăstuia de care vă spun, lucrurile sunt atât de înaintate încât nu mai are nici o șansă :)) De prisos să vă mai spun că unu ca ăsta, dacă ar ajunge în fața mea, din întâmplare, s-ar, pe românește spus, căca pe el de spaimă și nu și-ar mai găsi cuvintele subțiri prin gură :D Dar no, așa e cu haterii, au cojones atât de mici, încât le putem zice microbi hormonali :D

Acum câteva minute, specimenul a mai băgat un comentariu de ăsta de-al lui. Moment în care mi-a venit ideea :D Ia să îl bag io la spam și să mă distrez de el cum se agită să pună în continuare comentarii în care să mă facă de telecomandă și care nu apar pe blog. Și de atunci mă tot amuz :)))))))) Căci omul persistă, nu se joacă :))))))

Da, știu, nu am nici o scuză că am făcut așa ceva. Nici o scuză… :))))))))))))

Share on facebook
Distribuie pe Facebook
Share on linkedin
Distribuie pe LinkedIn
Share on whatsapp
Distribuie pe Whatsapp

25 thoughts on “Scurt tratat despre cum să te joci cu haterii”

  1. Yeap. Şi o ţine şi câteva zile, aşa a făcut la mine :)) După care apare cu altă identitate, semn că dispune de personalităţi multiple. Eu cred că, totuşi, doctorul s-ar teme de el :))

  2. Hai să facem o campanie prin care PERFUL să devină unitatea de măsură a prostiei în blogosferă. Uite, eu cunosc un blogăr de 3 PERFI, un frate ceva mai atrofiat mental decât este cel de la care generăm denumirea :))

  3. Păi deja l-ai făcut faimos, acum că ai scris despre el. O să se laude la toată lumea că marele Chinezu’ a fost așa de deranjat de el că nu doar că l-a blocat, dar a și scris despre el :)

  4. Neah. Lucram la ziar, că tocmai am încheiat paginile, mi-a sosit şi un comentariu de-al lui, cine ştie cum, pe email, ceva în care se referea la rockeri gay şi nespălaţi, şi în clipa aia am fost săgetat de idee :)) Na, ştii cum este, uneori nu poţi să spui „nu” unei asemenea posibilităţi :))

  5. Eşti din start egoist la faza asta. Cum să-l bagi în spam şi să râzi numai tu? Nu-i corect şi o ştii prea bine. Plus că haterii pentru un blog sunt cum erau mucurile de ţigară în barurile din Spania în vremea în care se fuma acolo. Cu cât erau mai multe pe jos cu atât mai prosper era barul. De aia nu foloseau scrumiere :)

  6. Perfu nu e heterosexual.E pe invers total.
    Mie mi-a dedicat un articol acum cateva secunde pentru un comentariu scris la piticu pe blog.
    Partea nasoala la el este ca ameninta oamenii cu corecti fizice desi n-are nici cea mai mica idee despre bataie.
    Mie mi-e mila de el prin prisma fapului ca i-ar putea face cineva ceva la un moment dat.

  7. Înseamnă că omul şi-a atins scopul. Cu alte cuvinte l-ai făcut fericit. Fapt care teoretic îl motivează să facă alte chestii dinastea. Dacă nu era băgat în seama era mai bine. Părerea mea.

  8. Pingback: blogosferei îi lipsea unitatea de măsură a prostiei « nervuri

  9. Pingback: blogosferei îi lipsea unitatea de măsură a prostiei « Din Oraşul Acesta

  10. Pingback: blogosferei îi lipsea unitatea de măsură a prostiei | BogDan

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Top articole din această secțiune

4900 de abonați la newsletterul meu n-au cum să greșească :)