Este a treia oară când citez din cartea ”Măscăricii” a lui V.S. Naipaul (Colecția Cotidianul). Pe care v-o recomand cu maximă căldură. Și gata, am închis coperțile acestei minunate cărți și trecem mai departe, către alte pagini, din alte cărți, din care voi scoate citatele care m-au atins, într-un fel sau altul. Este, dacă vreți, un mod de a citi înpreună :)

Aveți mai jos o lungă, dar, cred eu, excelentă definiție a politicianului. Dintr-o pespectivă teoretică, dacă vreți, dar nu mai puțin, într-un mod ciudat, apetisantă :)

”Politicienii sunt oameni care reușesc să clădească ceva din nimic. Nu au decât puține daruri concrete de oferit. Nu sunt constructori sau artiști sau înfăptuitori. Neavând daruri de oferit, știu foarte rar ce caută. Ar putea pretinde că ceea ce caută este puterea. Dar definiția pe care o dau ei puterii este vagă și nu te poți bizui pe ea. Să fie puterea pe care le-o dă limuzina cu șofer și cu huse din pânză albă, bărbații din Forțele Speciale care stau la porți, servitorii pricepuți și politicoși? Dar asta nu e decât lux, extravaganțe pe care și le poate permite oricine are bani, oricând, în orice hotel de cinci stele. Să fie puterea de a intimida, de a umili, de a se răzbuna? Dar ăsta e soiul cel mai efemer de putere; dispare la fel de repede cum a apărut. Iar politicianul este prin natura lui omul care-și dorește să facă acest joc toată viața. Politicianul este mai mult decât un om care susține o cauză, chiar și atunci când această cauză nu este decât propriul succes. E impulsionat de mici imperfecțiuni, de mici nedreptăți. Se străduiește să-și exerseze niște abilități care nici măcar pentru el nu vor fi la fel de concrete ca cele ale constructorului. Și nu își va da seama de natura propriei priceperi până nu o va pune în practică. Cât de des îi vedem pe cei care, după ani întregi de străduințe și manipulări, se apropie de poziția după care tânjesc, uneori chiar atingând-o, ca mai apoi să cunoască eșecul. Nu merită compasiune, căci pentru aspiranții la putere, ei reprezintă niște oameni desăvârșiți. Se va afla că au căutat și și-au împlinit aspirațiile în altă parte; e nevoie de un război mondial să salveze un Churchill de la eșecul politic. Pe când adevăratul politician își găsește deprinderile și desăvârșirea doar în succes. Descoperă brusc darurile. El, care altă dată era meschin, necumpătat și infirm, își decoperă negândite calități: e generos, moderat și lovește năprasnic. Puterea se dovedește a fi singurul politician adevărat; este o dovadă de inocență să-ți exprimi surprinderea față de un eșec neașteptat sau un succes nesperat.

Cel mai adesea, însă, politicianul se cunoaște în momentele lui de declin. Darurile oferite, deprinderile nedescoperite se întorc împotriva lui. Și el, care a început prin a fi înțelept și generos și a luptat pentru o cauză nobilă, se dovedește a fi slab și ezitant. Își abandonează principiile, cu fiecare înfrângere devine tot mai disperat; își pierde simțul sincronizării, schimbându-se prea devreme sau prea târziu; își pierde chiar simțul demnității. Se apucă de băut sau de mâncat sau de femei necizelate sau prea fine; devine bufon, disprețuit și de el însuși, cu excepția orelor încremenite în noapte, când nu mai are alți spectatori în afară de el și soția lui, care, deși înverșunată, îi va rămâne loială pentru că doar el îl cunoaște pe omul adevărat. Și cu toate acestea, nu renunță niciodată. Iată-vă liderul! Iată-vă adevăratul politician, omul cu abilități imprecise. Oferiți-i puterea. Îl va revigora; va redeveni omul care a fost odată”.