Este pentru a doua oară când mă gândesc foarte serios să plec din țara asta. Nu din cauza țării, săraca, ci din cauza oamenilor, a unora de pe aici. Să plec și să îi las să vegeteze în continuare în auto-suficiența care ne-a omorât istoria de când ne știm.
Da, așa am zis, că suntem o națiune tâmpită. Imediat după ce România a pierdut cu Suedia în semifinală. Am zis că echipa noastră ne-e demonstrat de ce suntem o națiune tâmpită: pentru că nu numai că nu reușim, atunci când contextul e perfect, să dăm lovitura, ba ne și consolăm și ne felicităm atunci când pierdem, căci, spunem noi, o facem cu cinste și capul sus.
Am greșit când am zis că suntem națiune tâmpită? Da, categoric da. Sunt primul care să recunosc că am exagerat. Eram supărat nu atât de faptul că am pierdut în fața unei echipe pe care ar trebui să o batem oricând, oriunde, ci eram îngrozitor de supărat că nu am știut să câștigăm. Este o chestiune de nuanță, e drept, pe care doar cei care privesc în față, nu în spate pot să o vadă.
Contextul era excelent pentru ca noi să ajungem cel puțin în finală, ba chiar să luăm titlul. Dar nu am făcut-o. De ani de zile nu o mai facem, nu reușim să ajungem să jucăm Marea Finală. Nici când contextul e excelent și totul ne invită să reușim. Ceva ne lipsește să fim învingători. Nu, nu e tâmpenie cum greșit am spus eu, ci altceva, mult mai trist…
Iar când văd că înfrângerea e imediat acceptată, justificată și chiar motiv de laudă, atunci devin și mai trist… Mă bucur că vă bucurați că am luat bronzul. Eu nu o pot face. Nu acum, nu cu echipa asta care trebuia să câștige titlu, nu cu spiritul ăsta de și așa e bine, rău cum e.
Când o să vrem mai mult și o să și reușim să facem mai mult atunci când se poate (și de data asta chiar se putea, oh, doamne, ce mult se putea…) o să ne fie tututor mai bine. Până atunci hai să ne amăgim mereu nu numai că am făcut o figură frumoasă, ci și că odată, cândva eram nu știu ce campioni mondiali. Să trăim în continuare în trecut, să fim în continuare niște arhivari ai prezentului, niciodată privitori în viitor.
Ah, și plăcerea unora că am bătut Danemarca nu pentru a câștiga titlul, ci pentru a le da o muie danezilor care ne-au huiduit este, nu-i așa, un semn că suntem niște adevărați campioni ai făcutului de succes.
Îmi cer scuze, dragă națiune, că te-am făcut tâmpită. Dar așa ești tu, când zici tu de tine ceva, e ok, dar dacă zice altul, atunci vai și amar. Ți-am zis tâmpită la nervi și îmi pare rău pentru asta. Căci tu știi că te iubesc așa cum știu io iubi, fi-mi-ar sentimentul al dracului să-mi fie…
19 thoughts on “Îmi cer scuze, dragă națiune, că te-am făcut tâmpită”
Hmmmm. Puneti prea mult patos si prea multa semnificatie intr-o chestie care, in fond si la urma urmei, e doar un meci, pentru numele lui Dumnezeu.
Viata e in alta parte, dragilor. Use your anger more efficiently, my dear Watson…
:blink:
deci, i-o dai cu kukulici ala sau nu? ca sa stim o treaba:))
@Turambar
meciul e pretextul pentru a discuta despre mai mult
dar si tu esti superficial, asa cum suntem, de altfel, noi toti ca romani
@Arhi
inainte sau dupa ce plec din tara? :)
Deci, nu sunt singurul care am zis că suntem proști că am ratat o finală pentru că nu putem trece de niște prejudecăți de automulțumire și de frică de a ajunge în vârful competiției.
Totuși, au realizat, în finala mică de ieri, cu Danemarca o victorie ce a mai spălat oarecum din dezamăgirii unei finale mari ce trebuia jucată.
Cristi vorba aia „lasa ca mere si asa”, e blazonul nostru ce sa-i faci. in toate aspectele vietii. Daca nu-i poti „ucide” ignora-i ))))
Dupa parerea mea, umila :), gresesti intr-o chestiune, greseala care da peste cap intreg rationamentul de la care porneste acest articol. Populatia acestei tari nu se zbate intr-o auto-suficienta, acest lucru fiind cat de cat ok (mai sunt si altii intr-o astfel de situatie), el neinsemnand decat ca populatia n-are capacitatea sa se auto-depaseasca si nu poate face decat ceea ce e normal sa faca. Noi din pacate nu facem ceea ce ar fi normal sa facem, noi nu ne facem treaba. Binainteles, si eu si tu trebuie sa ne cerem scuze ca folosim termeni atat de generali.
Ducand rationamentul mai departe eu cred ca nu poti compara aceasta echipa cu populatia acestei tari. E adevarat ca aceasta echipa nu e perfecta si poate mai mult ca niciodata contextul ne era favorabil pentru o finala (nu pentru titlu; n-am fi batut Norvegia la acest moment in finala). Cu toate acestea, meciurile cu Spania, Croatia, Muntenegru si mai ales finala mica cu Danemarca au aratat ca aceste fete merita felicitarile si respectul nostru.
Mi se pare ca intri intr-un spirit pur fotbalistic, daunator sportului in general. Noua era a fotbalului, dominata mai mult decat oricand de bani, a adus dupa sine un rationament gresit dupa parerea mea: acela ca doar locul 1 conteaza. Spre bucuria mea, chestia asta nu e valabila si pentru celelalte sporturi. Bronzul nu e aur, dar e o medalie. Daca n-ar fi fost importanta de ce nu s-ar premia doar locul 1?
Inchei prin a sublinia ca lucrurile din care ne putem lua doza de bucurie sunt din ce in ce mai putine in aceasta tara. Ar fi pacat sa fim mai catolici decat papa atunci cand nu trebuie.
@Adi Zabava
ma bucur ca esti mult mai rational cam mine in aceasta chestiune
eu in continuare nu ma voi resemna sa ma bucur pentru mai putin cand stiu ca se putea mai mult
chestiune de perspectiva, daca vrei si, la o adica, de ce vrei sa faci in viata
sa ma bucur ca atata ne-a ramas? nu, niciodata
sa ma enervez ca nu am facut mai mult? da, intotdeauna
Adi are cocosatoare dreptate: mai degraba decit sa ne smulgem firele din par si sa cadem in depresie catastrofica pen’ ca nu sintem numero uno, el ombelico del mondo, mai bine sa ne dam jos palaria si sa le felicitam cu entuziasm, cu fericire, cu bucurie pentru spiritul de joc de care au dat dovada.
Stiti voi, dragilor, in sport se mai si pierde. In general, in sport jumatate din echipe pierd, cu exceptia momentelor cind se face bara-bara. Important este cum pierzi. Chiar mai important decit cum cistigi, uneori. Aduceti-va aminte cum au jucat in finalul meciului cu Suedia. Au fost si greseli, au fost si momente de dedicatie pura.
Drept pentru care, adevar va graesc voo: nu e motiv de depresie, de initiere de act de emigrare definitiva (uau! ce cuvinte complicate stiu, nici mie nu-mi vine sa cred ce institutional sint uneori), nu e motiv de sucar pre-craciunal. E pur si simplu un meci. Un meci, mai oameni buni.
Repet: viata e in alta parte. Hai, lasati intensitatile inutile si bucurati-va de mizga de Craciun de afara. Everything is in the head, dragilor. Everything is in the head: beauty anger optimism pesimism desire frustration sex orgasm and even beer.
:wink:
@Turambar
mah, cu tine nu se poate supara omul pe viata :))
o tot dai inainte cu meciul, cand la mine nu meciul e mare suparare
adevarul e ca ti-as da o bere zilele astea sa imi explici mai ca lumea ce si cum :D
vine si @Adi Zabava cu noi sa nu creada ca sunt suparat pe el :))))))))
as intitula acest comment… eu cand vreau sa fluier, fluier… si-ti spun si de ce:
impresia mea e ca romanului poti sa-i rupi o mana, poti sa-i dai la gioale, sa-i siluiesti nevasta, sa-i furi mancarea din traista, sa-i ciordesti cornutele mandre si mai multe… poti sa-i faci orice, da’sa nu-l fluieri si sa nu-l injuri de mama… pentru ca atunci erupe si te rupe, oricat ai fi tu de danez si de gazda…. Suedezele ne-au facut din sistemu’ social, ne-au plimbat pe la nas ajutoru’lor social imens si noi, paralizati de uimire le-am lasat sa ne fure contextu’…
Ca noi stim sa facem din orice zmardoiala pe care o incasam un act de curaj si de maxima indrazneala… asta e o poveste veche si mai mult orala ( :P) ca-ci la nunta mea… v-a cadea o stea, etcaetera….
Eu cred ca o sa o beau in cinstea voastra acasa, la Piatra-Neamt :D O sa inchin pentru Partenerul de afaceri si pentru Dom’ Profesor :D :))
Bere? A zis cineva bere? A zis cineva ca da bere? Toti ceilalti au fost martori obiectivi si multi la faptul ca cineva a zis ca da bere?
Waw. It’s not only in the brain. It’s also in the hand of the one who drinks it.
Skol!
Cind dai berea? Cind o beau? De ce sa vina si Adi Zabava tocmai de la Piatra Neamt? De ce il chinui pe frigul asta? El de ce sa bea bere? Nu vezi ca are ochelari? Nu vezi ca a plecat acasa? Lasa-l, nu-i mai da si lui.
Hmm. Beeereee.
:blink: // me doin’ those small unmistakable Homer gestures //
@chinezu,
daca te superi si mai scri si cartea in acleasi timp zic ca iese ceva mai al dreq decat Cioran.
multa ingamfare domnule. de ce vorbesti in numele lor? de ce le certi? este numai munca lor, sunt numai greselile lor, sunt numai victoriile lor. mereu se trezeste cate un mester manole, cioran, paunescu, cristoiu sau ciutacu sa arate cat de buna-i Romania si ce prosti suntem noi. fara ei normal.
In primul rand trebuie recunoscute meritele si performantele. Aa…ca esti de parere se putea poate mai mult? …..asta e altceva.
Ce de alcoolişti pe aici… :)
Cristi, iti inteleg perfect ratiunea. Sunt mare fan de bschet si in momentul in care pierdea echipa mea de suflet sufeream si nu mai aveam chef de nimic. A doua zi dezbateam meciul cu alti fani si pana la urmatorul meci uitam trecutul si aveam sperante mari pentru play-off si visam la titlu.
Imi place sentimentul de a sustine pasional o echipa pentru ca iti creste adrenalina si te poti umple de bucurie sau… tristete.
Sportul de performanta este competitiv, deci resemnarea nu se ia in calcul.
Eu astept Campionatul Mondial si sunt sigura ca fetele si Radu Voina isi doresc la fel de mult ca si noi o medalie de aur.
Poate celelalte echipe au fost mai bune ca noi. De ce am fi noi niște semieroi atât de buni la toate și trebuie să luăm toate medaliile? Eu sunt mândru că am ajuns în finala mică, bine că am ajuns acolo, mă bucur pentru fete. Poate nu ar trebui să trăim în trecut și să ne lăudăm cu aceiași oameni, dar asta nu înseamnă că suntem născuți campioni și trebuie să fim pe podiumuri an de an. Iar cu danezi nu cred că ne-am tras de șireturi ca să ne huiduiască și dacă au fost înjurați, foarte bine au făcut cei care i-au înjurat. Aici la noi ne mai cunoaștem și putem să spunem ce vrem despre noi deoarece dacă ne jignim țara și nația ne jignim și pe noi. Atunci când spui că românii sunt proști (e un exemplu) implicit te faci și pe tine prost, asta în cazul în care nu ești de pe marte.
zic ca scuze datorati nu natiunii (generalizare care nu merita luata in serios), ci acestor… picioare:
http://www.tolo.ro/2010/12/21/picioarele-lor/