Nu știu cui aparține povestea de mai jos, am primit-o pe mail. Și e îngrozitor de dură și de reală pentru mulți, prea mulți dintre noi… Vă las să o citiți și să vă emoționați. Și apoi să reveniți să îmi spuneți ce părere aveți despre această inițiativă.
Cu voce timida si cu ochii plini de asteptare, micutul il priveste pe tatal sau si intreaba:
– Taticule, cat castigi pe ora?
Tatal, preocupat si cu un zambet sever, raspunde:
– Fiule, aceste lucruri nu te privesc pe tine. Nu ma mai deranja, te rog!
Copilul insista:
– Dar, taticule, spune-mi cat castigi pe ora?!
Reactia tatalui, la fel de severa, dar totusi, ca sa fie lasat in pace, raspunde:
– Cinci dolari.
Atunci copilul il intreaba:
– Tata, poti sa-mi dai doi dolari, te rog?
La aceasta intrebare, tatal se supara si cu multa bruschete ii spune:
– Acesta este motivul pentru care ai vrut sa stii cat castig pe ora? Du-te in camera ta si culca-te, ca trebuia deja sa dormi! Si sa nu ma mai deranjezi… baiat profitor!…
Un pic mai tarziu, stand ingandurat in fata televizorului, tatal reflecta putin la discutia cu baiatul sau. Se simte putin vinovat si realizeaza ca a fost prea dur cu el. Se gandeste ca poate cel mic are nevoie de bani sa cumpere ceva de mare interes pentru el si-si face mustrari de constiinta ca l-a repezit. Se ridica si pleaca spre camera copilului, deschide usa usor, baga capul si vede ca cel mic inca nu a adormit. Intra in camera si il intreaba cu voce scazuta:
– Dormi, fiule?
– Nu, tata…
– Uite, fiule, ai aici cei doi dolari pe care i-ai cerut…
Baiatul intinse manutele si lua banii si, luminandu-se la fata, spuse:
– Multumesc, taticule!
Si bagand manuta sub pernuta mai scose trei dolari. Si ii spuse tatalui sau:
– Taticule, acum sunt fericit… am deja cinci dolari.
– Bine, fiule. Acum, spune-mi pentru ce aveai nevoie de bani? il intreba tatal curios.
Copilul raspunse, cu ochii stralucitori:
– Taticule, ai putea sa-mi vinzi o ora din timpul tau?
14 thoughts on “Tăticule, ai putea să-mi vinzi o oră din timpul tău?”
am auzit povestioara asta mai demult si e chiar cutremurator sa te gandesti ca sigur este cat se poate de reala …
@szili90
si io am mai auzit-o
dar de fiecare data ma infioara…
si am zis ca se potriveste foarte bine actiunii despre care vorbesc la inceputul postarii
Impresionant. Stau si ma gandesc ca ar fi genul de campanie umanitara mult mai aproape de adevar. Poate se simte cineva si face un asemenea clip pe posturile TV.
damn… sunt om in toata firea, dar mi-au dat lacrimile! :(
ca am si eu un puiut mic… :)
Nu se cade sa comentez eu, care n-am puisori (nici macar onoarea prezentei unei doamne) dar ma gandesc ca n-ar trebui sa am copii daca nu ma ocup de ei. Sau bun, se intampla, ma trezesc cu un copil (inteleg ca asa se intampla, nu prea iti poti planifica de-adevaratelea cand apar) – bai, in cazul asta nu doar televizorul, ci chiar si munca mai rarutz, ca dup-aia creste ala micu’ fara sa ma vada la ochi si am vazut cazuri in care copiii, pe la 15 ani, erau „cunostinte” cu parintii, cel mult pe drumul catre „prieteni”. Nu mi-a placut si am realizat cat de priceputi au fost ai mei.
Foarte buna initiativa.
Da, au plans si caii de la dric cand au vazut ca pana si Bani pe net OK pot plange!
Pentru un tata cred ca e chiar foarte urat sa auzi asa ceva din parte fiului sau… si cred ca s-ar simti groaznic.
…..Ce lectie…..Ce cruzime e sa ai un copil si sa-i nu-i dai atentia dupa care tanjeste…..
Am 2 nepotei. O fetita, Daria care are 5 ani, si un baietel, care e prea mic, de televizor la cele cateva luni de existenta. Si totusi Daria, are program la televizor, la Desene, desene selectate cu grija inainte, vizionate de parinti, fara batai, si lucruri dure (care totusi au un impact major) pentru un copil, in formare, care incepe sa retina deja lucruri pe care momentan nu si le explica dar in viitor le va intelege. Eu zic, ca o educatie, fara televizor, e cel mai bun lucru oferit copilului tau. In schimb, beneficiaza din plin, de plimbari in familie, in parc, la zoo, s.a.m.d. De mica, s-a obisnuit cu „bona” care o ia de la „gradi” ii da sa pape si o culca. Iar pana la 5 cand vine mami, e deja odihnita si dornica de distractie. Pasionata de balet, pot sa recunosc ca mi-a oferit o adevarata lectie de balet, cu mustrari asupra mea, daca nu executam corect iar in final cu o „febra musculara” dansand pe „Lacul Lebedelor” . Tu Cristi, cum faci, cu cei doi copilasi ai tai?
Mie nu mi se pare asa trist.. Poate nu prea am eu suflet…
Un tata care nu are timp pentru copilul lui pentru ca trebuie sa munceasca sa faca bani sa ii dea copilului… Nu sunt decat 9……9 de astfel de cazuri. Asta e… Nu toti parintii au timp pentru copiii lor..
Pe langa subiect:
Zibo nu-s aia care
s-au facut de ras au fost la Arena Leilor? :DPingback: Links – 18.11.2010 -- fulgerica's blog
O poveste care merge direct la inimă.
este si clip la povestioara asta,eu am vazut povestea pe youtube cred.
M-a luat putin frigul cand am citit..