Ce o sa citiți mai jos este un guest post. Unul special. Pentru ca e scris de Iulia. Care a comentat la postul în care întrebam eu câți studenți se mai întorc după ce fac studii dincolo. Ea s-a întors. Am rugat-o să scrie despre asta. Iulia, mulțumesc mult pentru rândurile de mai jos, în care sper din tot sufletul ca și alții să găsească inspirație.
”Eu n-am plecat doar la studii in strainatate. Eu am plecat de tot, cum se zice. Acum nu mai conteaza foarte mult de ce, dar conteaza ca m-am intors. Prima intrebare pe care mi-au pus-o absolut toti oamenii cu care am intrat in contact (familie, prieteni, prieteni noi, angajatori) este “de ce te-ai intors?”. Urmatoarea este “ce-i in neregula cu tine?”, intrebare care mereu, dar mereu, ma face sa zambesc. Nu-i nimic in neregula cu mine, zic eu. M-am intors partial din egoism. Nu m-am mai simtit bine afara si, dupa ce am petrecut destul de mult timp prin diverse tari, am vrut sa incerc si Romania.
Dar m-am intors si pentru ca in toti anii in care am venit in vizita acasa, am descoperit oameni deosebiti care incercau din rasputeri sa faca lucruri frumoase. Am vrut mereu sa fac si eu parte din lucrurile astea, chiar si numai ca participant. Sunt oameni carora chiar le pasa si care chiar fac ceva aici, si cred ca sunt la fel de optimisti ca si mine. Sper sa nu se schimbe niciodata. Si daca e sa gandesc in termeni economici, sansele mele sa fac ceva profitabil aici sunt mai mari decat in alte tari si nu cred ca trebuie sa explic de ce.
Nu stiu daca alti oameni cu studii in strainatate au realizat asta, dar mie experienta asta chiar mi-a deschis usi aici. Uneori oamenii erau doar curiosi sa vada ce-i in neregula cu mine ( J), dar am intalnit si oameni intr-adevar interesati de ce am de spus – de-asta scriu aici. Cei din urma au fost intotdeauna oameni care m-au impresionat si cu care am incercat sa pastrez legatura pentru ca am eu de invatat de la ei.
Revin mereu la oameni, pentru ca in tara asta, pe care toti o vorbesc de rau si pe care toti vor sa o paraseasca, eu am intalnit oameni care m-au schimbat. Unii m-au motivat sa ma gandesc serios la ce as vrea sa fac de acum inainte. Altii m-au surprins prin usurinta cu care abordeaza probleme care pe mine ma blocau. M-au invitat sa invat alaturi de ei si pot spune cu toata sinceritatea ca mi-au deschis mintea. Cred ca de-asta am venit aici – am de unde sa invat si daca imi doresc sa realizez ceva, am cu cine. Cred ca toate dificultatile pe care le intalnim zi de zi ne fac sa vedem viata altfel. Inveti sa ai mai mult curaj, iti vin mai multe idei, ai mai multe optiuni.
Nu stiu exact ce vreau sa fac aici. Nu vreau neaparat sa fac istorie. Nici nu cred ca as putea, cel putin nu singura. As vrea sa imi transform pasiunile in realitate, sa muncesc pentru ele. Nu stiu daca o sa reusesc, dar mi-ar placea sa arat macar unei persoane ca poti sa fii fericit chiar si in Romania, pentru ca eu sunt. E o tara frumoasa, dar ca sa o vezi trebuie sa si vrei.”
8 thoughts on “România e o țară frumoasă, dar ca să o vezi trebuie să și vrei”
Frumos, toti am avea curajul sa facem asta, insa as mai vrea un guest post de la ea si peste 1 an, sa vedem atunci ce parere o sa mai aiba despre alegerea ei!
Simple salutari.
Birkof, peste un an o sa iti spuna ca alegerea a fost corecta. Pariem?
Da, sunt de acord ca sunt multi oameni dornici sa faca ceve…..dar de cele mai multe ori raman cu dorinta si cu incercatul si de foarte multe ori cu abandonul.
Imi pare rau, dar asta e patriotism ieftin de conjunctura si nimic mai mult. Floricele din astea precum „oameni deosebiti”, „lucruri frumoase” si mult optimism merg bine pe net dar ofilesc in momentul in care trebuie sa iesi din casa si ai de-a face cu Romania adevarata.
La urma urmei, fiecare are dreptul sa decida pentru el si sa nu fie judecat pentru asta. E ok sa te simti mai bine „acasa” si dupa o experienta in strainatate. Pentru unii, poate ca familia, prietenii sau locurile familiare nu-s atat de usor de inlocuit. Dar nu cred ca asta reflecta vreo calitate deosebita a tarii, pentru ca, luata la bani marunti, esueaza lamentabil in a te face sa simti ca merita efortul.
Romania e o tara frumoasa …insa nu e promovata destul zic eu..cu o frunza nu se face primavara:))
a trecut un an. sunt tot aici, mai multumita ca la inceput.
@bogdan – am de-a face cu romania adevarata in fiecare zi. nu zic ca-i usor, dar marele defect al romanilor e negativismul. usor nu-i nicaieri, iar la urma urmei nu conteaza decat cum te simtit tu, ca individ, in locul in care te afli. eu sunt unul din oamenii care se simt bine aici, dar nu-i obligatoriu ca toti sa simta la fel.
Mă duc în România de vreo trei sau patru ori pe an, dar nu prea cred că o să mă întorc definitiv. Întotdeauna mă duc bucuros în ţară. O părăsesc, la fel, cu cea mai mare bucurie. În doze mici, România e frumoasă.
Hai sa iti recomand un film. Maradona by Kusturica :)