Dragilor, de ieri sunt în Munchen, unde simpaticii de la Unicredit-Țiriac, sponsori ai Champions League, m-au invitat să dau o fugă până pe Allianz Arena și să văd meciul dintre Bayern și AS Roma. Ocazia oficială este lansarea celei de-a doua ediții a Trophy Tour, adică preumblarea Cupei Champions League prin câteva țări din Europa Centrală și de Est. Anul trecut, am avut onoarea să urmăresc tot traseul Cupei prin România și să particip la lansarea turneului de la Milano.

Așa că sincer mulțumesc celor de la Unicredit-Țiriac pentru că mă consideră vrednic de a fi parte din asemenea evenimente minunate :)

Și dacă tot sunt aici am zis că dacă tot nu v-am putut lua cu mine la Munchen, hai mai bine să aduc io Munchenul către voi :D Așa că în aceste trei zile voi executa un fel de reportaj, în care voi da cât mai multe detalii despre deplasarea asta.

Ziua 1
Am plecat de pe Otopeni cu o cursă Tarom, care și cu ocazia asta mi-a demonstrat că e o companie mai mult decât ok, comparativ cu altele care se dau mai cu fițe. Pastele pe care ni le-au servit au fost cam overcooked și semănau mai mult cu niște macaroane cu brânză :)), dar faptul că la desert am avut 2 prune, da’ de alea ca din curtea bunicii, cu un gust fenomenal, au compensat macaroanele alea :D

În timpul zborului am povestit cu colega Irina de la ProSport despre echipa națioanală și despre indolența revoltătoare a unor jucători, dar am și apreciat pe câțiva dintre ei (nu dau nume, că nu vrea să stârnesc zânzanie la națională :D). Am vorbit despre ”cazul Mutu”, comparativ cu ”cazul Cassano”, adică doi derbedei în criza, care au rezolvat diferit chestiunea în cauză. Asta în timp ce Elena, șefa delegației noastre de la Unicredit, mima foarte bine că discuția noastră nu o plictisește :)

La Munchen, imediat după aterizare, în timp ce așteptam să ne dea verde să coborâm din avion, am avut plăcerea să-i văd încă o dată la lucru pe băieții ăia care se ocupă cu scosul bagajelor din cală și care băieți, indiferent de aeroport, țară sau civilizație, le trântesc într-un mod de-a dreptul fascinant, ocazie cu care am înțeles (încă o dată) de ce s-au inventat valizele alea dure, plasticate…

Temperatura imperială la Munchen, vreo 16 grade. Pentru mine, firește, căci fetele au băgat un pic de tremurală, așa de wilkommen :D De la aeroport la hotel, taxiul ne-a luat 53 de euro, asta pentru ca distanța parcursă a sărit binișor de 30 de km. Suntem cazați la Holiday Inn, lângă (și aici am râs corespunzător, căci eu tocmai ce îl botezasem în timpul zborului pe un neamț cam beat, ca să zic așa, Rumburak)… Arabella Park :)) Condiții… nemțești, adică atât de correct e totul, încât te și enervează :D

Metroul e la 10 minute de mers lejer de hotel, așa că am făcut o plimbare prin zonă, una rezidențială, cu niște case foarte frumoase, dar din care nu reiese nicicum gherțoismul pe care îl vedem, spre exemplu, în cartierul Primăverii din București. Și dacă tot suntem la capitolul gherțoism, vă raportez cu intensă mândrie patriotică că (intenționată cacafonia, dar déjà v-ați prins) nici Munchenul nu bate Bucureștiul la capitolul mașini de mașini. Firește…

Înainte de cina oficială, am făcut o tură prin centrul orașului. Ne-am plimbat așa, de niznai pe acolo, fără să avem o hartă sau să știm înspre ce obiective ne aruncăm ochiul. Mie așa îmi place să fac atunci când ajung pentru prima oară într-un oraș, să mă plimb la întâmplare, ca să îi simt sufletul, cum zic eu. În cele 2 ore de luat la pas străzile, am luat decizia categorică: îmi tare place orașul ăsta :) Chiar le spuneam fetelor înainte de plimbare că dacă îmi place orașul țin la meci cu Bayern, dacă nu țin cu Roma :D Așa că știți al cărui suporter sunt diseară :))

La cină am discutat cu colegii din Polonia, care cunoșteau foarte multe despre fotbalul românesc. Am plâns unii pe umerii celorlalți din cauza ambelor echipe naționale :D, dar parcă polacii au plans și mai tare că noi avem echipă în Champions League și ei nu au de ani de zile. Am aflat cu ocazia asta cum se pronunță corect Widzew Lodz, una din marile necunoscute ale comentatorilor pe când această echipă juca împotriva Stelei :D)

Momentul amuzant al serii a fost unul extrafotbalistic. Căci polonezii se plângeau că nu au decât… vreo 3000 de km de autostrăzi. Evident că le-am spus că atunci când vorbesc cu un român să nu mai pronunțe ever-ever cuvântul highway și le-am spus că noi avem doar vreo 300 de km. Evident că și-au cerut politicoși scuze :))

Abia aștept meciul de diseară. Până atunci avem o zi încărcată cu lansarea evenimentului, conferința oficială de presă, unde o să îl văd din nou pe Figo, dar o sa am ocazia să schimb câteva vorbe și cu Elber. Vă țin la curent în funcție de cum mă lasă evenimentele.

Să fiți iubiți!

Vă dau și 3 poze, să nu ziceți că sunt mârlan :D Cu mențiunea că în prima vedeți cum își face Microsoft reclamă la Windows 7, adică pe garduri :))