Tristeţe

Despre autor: Fondator și asociat al agenției de comunicare integrată Kooperativa 2.0. Trainer cu peste 300 de workshopuri pe teme de marketing digital susținute. Speaker și moderator la peste 300 de evenimente de business. Blogger din 2007, cu peste 13.000 de articole scrise.

Contact: cristi@kooperativa.ro.

Ieri am luat 301 de la Piaţa Romană la Aeroportul Băneasa. În autobuz lume puţină. La un moment dat o băbuţă întreabă, aşa, timid, cum poate ajunge la o staţie de unde să ia 205. O doamnă mai în vârstă, o doamnă pe la vreo 40 de ani şi cu mine ne băgăm în seamă să îi explicăm ce şi cum. Băbuţa dă din cap, se uită pe rând la noi, cu o privire tristă, zice într-un final „bine, mamă, lasă mă descurc eu cumva, mai văd şi eu Bucureştiul…”.

Moment în care noi, cei trei care am sărit să îi explicăm ce şi cum, ne dăm seama că, de fapt, băbuţa nu dorea să afle neapărat ce ne-a întrebat, ci doar vroia să facă un pic de conversaţie, să o bage şi pe ea cineva în seamă. Şi că, de fapt, nu vroia să ajungă nicăieri, nu avea o destinaţie clară, ci vroia doar să mai fie şi ea printre oameni, să nu mai fie singură…

Am tăcut, toţi trei, stingheri. Fiecare având motivele sale. Pe mine m-a apucat o tristeţe teribilă. Şi o revoltă împotriva lumii în care trăim, împotriva timpului care trece, împotriva propriei indiferenţe.

Share on facebook
Distribuie pe Facebook
Share on linkedin
Distribuie pe LinkedIn
Share on whatsapp
Distribuie pe Whatsapp

7 thoughts on “Tristeţe”

  1. ma enerveaza ca pana la ora asta, daca era un post cu glume aveai o gramada de raspunsuri, dar cand vine vorba de superficialitatea oamenilor e liniste! ma enerveaza ca ai dreptate si ca exista cazuri din astea. ma enerveaza cand copiii uita de parinti, ma enerveaza cand se uita ca mai trebuie facute si fapte bune, ma enerveaza ca se tinde a se gandi doar la binele de sine. si acum apare intrebarea – copiii superficiali din ziua de azi, de ce au ajuns asa? nu din cauza parintilor? unde apare greseala? si cum putem repara noi astia care vedem greseala?

  2. @andreic: singuratatea batranetii e de doua feluri – din vina copiilor care isi uita parintii si din vina parintilor care si-au indepartat copiii; din pacate, am in familie situatii din ambele cazuri

    Un batran doreste sa se simta util, dar fara sa aiba obligatii stricte;,sa-si poata continua anumite tabieturi si sa se poata odihni atunci cand simte nevoia. Singuratatea batranetii poate fi evitata doar daca e pregatit din timp terenul – de ambele parti.

    Cel mai mare chin pentru batrani e sa -i vada pe cei din jur cum ii privesc ca pe o povara, situatie in care cei mai multi prefera singuratatea pana la somnul cel de veci.

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

4900 de abonați la newsletterul meu n-au cum să greșească :)

Înainte să pleci

Dacă te abonezi la newsletterul meu, promit să nu-ți dau mai mult de 1 mail pe zi :)