Cine mă știe, știe că io și timiditatea pudinbondică suntem mai paraleli decât freza lui Băsescu și moda afro. Așa că nu îmi tresare nici măcar un sfert de neuron când aud sau citesc înjurături sau descrieri explicite ale diverselor acte sexuale între diverse ființe sexuale. Atâta doar că mi-e oarecum indiferent. Adică nu mă pasionează. Cam cum nu mă pasionează muzica asta mai nouă a negrilor cu yeah, aha, chek it out, în timp ce o pitulă geme suav în fundal. De aceea, ca să revenim la partea cu literatura, atunci când îmi cad în mână pagini de alea cu futing show, citesc nu ce scrie autorul si CUM scrie autorul.
Așa am făcut și în cazul lui Alexandru Petria și cartea lui ”Zilele mele cu Renata”, apărută la Editura Tritonic. Pe Alexandru îl știam de pe blog. Care blog îl am în reader, dar nu îi spuneți lui, să nu i se umfle ficatul :D Acum, cu cartea lui, l-am cunoscut și ca scriitor. Și mi-a făcut o mare plăcere să îl întâlnesc și în această ipostază.
Mie îmi plac scriitori cu nerv, cu vână, cu, ca să stăm în ”peisaj”, coaie :D Iar Petria le bagă din greu la capitolul ăsta. Expresiile sale dure (mă rog, cosiderate dure când le vedem în spațiul oarecum sacru pentru unii al cărții, că în rest suntem într-una cu ele prin gură în ”civilie”) ar putea deranja pe mulți, mai ales pe cei care consideră literatura ca pe ceva ce nu ar trebui să aibă prea multă legătură cu lumea reală. Ceea ce este, evident, o prostie, dacă mă întrebați pe moi.
Oricum, după cum precizam foarte inteligent chiar în primul paragraf al acestui post, eu am citit paginile cu futing show nu pentru showul cu pricina în sine, dă-i pace, ci pentru CUM scrie Alexandru despre acel show. Iar el scrie excelent.
Nu vă divulg altceva despre cartea ”Zilele mele cu Renata”. Dar vă recomand să o cumpărați. Ca un exercițiu pe care îl faceți cu voi înșivă. Să vedeți cum reacționați la așa zisa literatură pornografică. Și apoi vă aștept să discutăm :)
10 thoughts on “Despre literatura pornografică. Discuție aplicată”
sa inteleg ca cineva te-a incuiat in biblioteca de ne servesti atatea posturi despre carti, unul dupa altul :D Oricum, ne luam dupa recomandari si punem mana sa citim ;)
E un bun exercitiu, intr-adevar! :) Cartea merita cumparata si citita!
Renata iti multumeste, ca si taticul ei…
O sa-i propun profei de romana:-?
Serios, intelectualule? Doar fragmentul ăsta mă face să-ţi scriu: bla-bla-bla… „mai ales pe cei care consideră literatura ca pe ceva ce nu ar trebui să aibă prea multă legătură cu lumea reală. Ceea ce este, evident, o prostie, dacă mă întrebați pe moi”. Dar tu cine eşti? Esteticianule, ce ştii tu despre literatură? Caraghiosule, abţine-te înainte de a provoca silă cu afirmaţii de genul asta.
nu raspund anonimilor
in primul rand pentru ca atunci cand alegi anonimatul inseama ca o ai mica
in al doilea rand, permiteti-mi sa fac un silogims de maxim prost gust, dovada irefutabila ca nu imi merit unii cititori intamplatori, ocazie cu care ii rog sa ma lipseasca de onoarea de a ma citi
a. anonimii nu exista
b. nu vorbesc cu anonimii
c. daca vorbesc cu anonimii inseamna ca sunt chiar cretin, caci ar insemna ca vorbesc singur
As zice si eu vreo doua despre unii, altii, care se considera ei mai cu mot si isi pemit sa isi dea cu parerea, impertinenta, de obicei, in ograda altora.
Domnu` care te autointitulezi…dante, ai auzit de blog personal si de liber arbitru si de libertate de opinie? Si daca da, tine-ti parerile pentru domnia ta. Sau daca tot vrei sa ti le exprimi, fa-o intr-un mod decent si pertinent. Si fa-o, eventual, fara sa te abati de la subiectul postului. Subiectul era o carte. Esti in stare sa-ti dai cu parerea despre ea? Nu? Atunci abtine-te.
Scuze, Cristi, dar sunt satula de atatia indivizi inteligenti, care le stiu ei pe toate si isi permit sa arunce comentarii de genul celui de mai sus. Asa, fara nicio noima.
Cat despre mine, pentru ca n-am citit cartea, nu-mi dau cu parerea. Dar mi–ai starnit un pic curiozitatea.
Lasii prefera anonimatul, dar este un truis…
Pingback: Porno scriitor? « Eu, Petria. Şi literatura mea
3. Noaptea de dragoste
Nu stiu despre ce literatura pornografica este vorba ca nu am avut unde citi, insa am citit comentariile voastre. In cartile mele editate anul acesta, atat in „Iubirile unui pescar” cat si in romanul „Cat de mult te iubesc…” am pagini intregi cand o pereche se intalneste undeva si face dragoste. Normal ca aceste scene sunt descrise cu lux de amanunte, ca si cum totul s-ar desfasura in fata cititorului, sau chiar el ar fi unul dintre parteneri. Nu folosesc nici un cuvant vulgar, insa „obiectele” in functiune sunt descrise concret. Va intreb: „Credeti ca aceasta poate fi considerata o literatura pornografica”? Eu o consider doar erotica. Ca exp. v-am trimis cap. 3 din romanul „Cat de mult te iubesc”? Astept verdictul vostru. Virgil
„Mircea stãtea în gazdã la o vãduvã în vârstã, pe o stradã în apropierea şoselei principale, nu prea departe de şcoalã, primãrie sau cãminul cultural.
Bãtrâna locuia într-o cãmãruþã, în care intra prin uşa casei din interiorul curţii principale, iar Mircea intra în camera sa prin uşa dinspre stradã. Nu putea fi auzit de gazdã decât atunci când aceasta se afla din întâmplare într-o camerã alãturatã. Pânã la Sãndica nu a mai adus femei în locuinţa pe care o ocupa de aproape un an. Dormitorul era confortabil, iar la baie şi bucãtãrie se intra printr-un hol.
Gazda avea doi copii, un bãiat şi o fatã, care locuiau la oraş,
unul la Mangalia şi celãlalt la Eforie Nord, unde şi-au construit case,
amândoi fiind cãsãtoriţi, şi pãrinţi a câte unui copil. Casa de la ţarã
avea patru camere, destul de mari, plus cea în care stãtea bãtrâna, un
pic mai micã.
Cei doi copii împreunã cu familiile lor veneau destul de des sã o ajute pe mama lor la muncile grãdinii. Împreunã au investit destul de mult în casa bãtrâneascã, reparând toate încãperile. Le-au dotat cu mobilã nouã, au adus frigider, radio, televizor, tot ce trebuia unei locuinţe moderne.
Au construit o încãpere ataşatã casei, pentru baie, cu tot necesarul din ea, comuna având apã curentã şi luminã electricã de vreo şase – şapte ani.
Sãndica a rãmas plãcut impresionatã de condiţiile de locuit ale acestuia, faţã de ale sale, unde plãtea o chirie mai mare. Noroc cã îşi mai aducea de mâncare din fermã, în general carne, câte o pasãre tãiatã, zarzavat, aşa se descurca mai uşor cu banii primiţi de la C.A.P., mai puţini ca ai lui Mircea din învãţãmânt.
Apã curentã avea şi ea la gazdã, însã duş prefera sã facã la serviciu înainte de plecare spre casã. Vara era mai simplu. Gazdele montase un butoi din tablã de douã sute litri pe bucãtãria de varã din curte şi cu o pâlnie de stropitoare sub butoi, îl utilizau ca duş. Se încãlzea apa de la soare şi aşa se mai spãla când nu mergea la serviciu sau se rãcorea când cãldura de afarã devenea insuportabilã.
– Nu mai are o camerã bãtrâna şi pentru mine? Sau poate locuim împreunã, cã uite ce pat larg ai. Plãtim chiria pe jumãtate şi aşa mai facem economie la salariu, glumea fata veselã.
– Despre camere numai copiii gazdei pot hotãrî, ei au investit în dotãrile casei, nu mama lor. Ea doar locuieşte aici sã nu rãmânã casa nelocuitã, pot intra hoţi prin casã sau curte sã fure ceva, cã au de
toate. Cât despre camera mea… te primesc cu plãcere. Poftiţi vã rog domnişoarã, treceţi cu mersul domniei voastre suplu, umilul meu prag, glumi şi Mircea la rândul sãu, fãcând o reverenţã. Nu cred cã ar
fi probleme de împãrţit camera. Nici acum nu este gazda acasã. A plecat astãzi cu autobuzul de ora douã la Mangalia, la fiu. Vine peste
trei zile. Începe luni un control medical general. Spunea cã nu se simte prea bine în ultimul timp, aşa cã suntem singuri-singurei în toatã casa. Simte-te ca la tine acasã, dragul meu oaspete, pânã merg la frigider dupã o sticlã cu cel mai bun vin bãut de mine de când sunt
în Dobrogea.
Sãndica îşi plimba curioasã privirea prin interiorul camerei lui Mircea, rãmânând plãcut impresionatã, apoi aflând, cã sunt doar ei în toatã casa, a luat camerele la inspectat. Era uimitã de condiţiile confortabile din întreaga locuinţã, de mobilã nouã şi modernã, de dotãri. Însemna cã moştenitorii aveau câştiguri bune de îşi permiteau acest confort la ţarã.
Între timp, Mircea a mers într-un hol unde era un frigider mare rusesc marca Zil şi a adus o sticlã cu vin din grãdina bãtrânei, de culoare roz, limpede şi plãcut la miros.
– Ca oaspete preţios, venit pentru prima datã în bârlogul meu de urs singuratic, te cinstesc din acest pahar, cu vinul cel mai natural şi deosebit de aromat pe care l-am bãut în comunã. Sper sã-ţi placã.
– Noroc şi bine ai intrat în camera şi viaþa mea.
– Noroc şi mã bucur cã sunt în camera ta. Sper sã mã simt atât de bine, încât sã doresc sã revin.
– Cu plãcere. Oricând vã pofteşte inimioara, domniţă, veţi fi
bine primitã şi, desigur, întâmpinatã cu toatã dragostea de care sunt
capabil.
– Mulþumesc. Sunã destul de promiţãtor.
Parcã visând, cu privirea pierdutã în gol, Sãndica îşi lipi buzele sale senzuale de marginea paharului cu picior, din care se împrãştiarã stropi de rouã, din cauza aciditãţii vinului vechi, ţinut de bãtrânã în sticle smolite şi îngropate în pãmântul galben din fundul beciului.
Savurã cu plãcere aroma vinului, gustându-l cu înghiţituri mici. Când îndepãrtã paharul de la gurã, aşezându-l pe noptiera de lângã pat, Mircea se aplecã spre fatã şi încercã sã-i culeagã de pe buze picãturile de rouã tomnaticã a boabelor de strugure, ce parfumarã cu aroma lor sãrutul delicat al fetei. O luã cu o mânã de dupã gât şi cu cealaltã o prinse de mijloc. Îşi împreunã apoi mâinile, prinzând-o ca într-o menghinã, culegând cu nesaţ savoarea vinului împrãştiatã în frãgezimea guriţei sale dulci, iar cu limba îi desfãcu buzele şi îi invadã gura cu o precizie de expert.
Fãcând o mutare a mâinilor, începu sã-i atingã sânul pe care îl frãmântã fin şi insistent prin materialul rochiţei sale subţiri de varã,
apoi îi desfãcu fãrã grabã nasturii din dreptul sânilor şi pãtrunse uşor
sub cupele sutienului, începând sã-şi plimbe degetele peste muguraşii ce începurã sã prindã viaţã, ridicându-se precum corniţele melcilor primãvara, când simt umezeala picãturilor de rouã la ivirea zorilor rãcoroase.
Sãndica simţi un gol în stomac dupã sãrutul lui pasional. De fiecare datã când Mircea îi atingea pielea fierbinte, era pãtrunsã de ceva ca o ameţealã în partea inferioarã a abdomenului şi i se înmuiau genunchi. Toate simţurile îi erau treze, şi neliniştea de dinaintea furtunii începea sã o cuprindã. Limba lui activã, dar nu ameninţãtoare, penetrã încet şi delicios cavitatea gurii sale, mângâind-o cu tandreţe. Ea scoase un scâncet care însemna plãcere, în timp ce Mircea începu sã exploreze noi zone, la încheietura dintre cele douã superbe picioare, zvelte ca de cãprioarã. Stãteau înlãnţuiţi în mijlocul camerei, sub lumina difuzã a veiozei aprinsã în locul luminii puternice degajatã de lustra cu trei braţe.
Mircea conduse fata spre marginea patului, prinzând-o cu o mânã pe sub genunchi şi cu cealaltã de dupã talie, o ridicã cu uşurinţã şi o aşezã pe pat, lãsându-i capul pe perna albã.
– Sãrutã-mã, sãrutã-mã, şopti Sãndica, ridicându-şi buzele ţuguiate spre Mircea.
Alãturându-se cu plãcere partenerei, îşi plimba necontenit mâinile pe obrazul sãu, coborând pe corp şi ajungând în zonele sensibile ale petecuţului de mãtase cârlionţatã, tresãltând de emoţia primei lor întâlniri, în liniştea nopţii de varã. Mircea îi oferi gura, pornind cu limba într-o incursiune sãlbaticã, jucându-se cu buzele sale, sãrutându-le cu pasiune, în timp ce ea îi rãspundea cu aceeaşi dãruire, culegând magia senzaţiilor ce-i invada corpul sãu tânãr.
Mircea o ajutã pe Sãndica sã scape de rochiţa scurtã, în timp ce fata îl ajutã sã-şi scoatã pantalonii şi tricoul. Cu mâinile tremurând de excitaţie, Mircea desfãcu capsele sutienului, lãsând liberã frumuseţea sânilor, ce fremãtau de nerãbdare.
– Ce frumos miroşi! Parcã ai adunat toatã mireasma florilor de primãvarã de pe câmpie, spuse Mircea explorându-i lobul urechii,
coborând apoi pe gât şi pe sânii ce se legãnau jucãuşi în timp ce ea se
frãmânta continuu prin patul larg, mişcându-şi cu frenezie într-un ritm alert şoldurile lângã trupul atletic al tânãrului.
– Doamne, ce dor îmi era sã ating o femeie frumoasã ca tine, sã o mângâi şi sã o sãrut. Cât de mult te iubesc în clipa aceasta. Eşti perfectã, scumpo, şi ai cei mai delicioşi sâni pe care i-am întâlnit vreodatã la o femeie. Cred cã aşa trebuie sã arate o femeie fermecãtoare, care sã încânte privirile unui bãrbat dornic de a avea lângã el cel mai divin corp feminin.
– Oare cum ţi-ar sta cu aceşti sâni superbi plini cu lapte matern şi cu un prunc micuţ alãptându-se la ei?
– Nu vorbi de „funie în casa spânzuratului”. Atât mi-ar mai
trebui acum, sã rãmân gravidã.
– Nu asta ar fi cea mai mare problemã.
– Mai bine precauţie decât bebeluşi la douãzeci şi cinci de ani, necãsãtoritã şi prin casa altora. Sper sã-şi facã efectul pilulele luate mai devreme, când tu erai plecat dupã sticla cu vin.
Cu mâinile sale abile, Mircea a cuprins fata de şolduri atrãgând-o spre el, sã-i simtã pasiunea declanşatã de sãrutãrile sale fierbinţi, împrãştiate cu dãrnicie pe tot corpul. Cobora lin, pipãind cu
buzele şi limba dintre superbii sãi sâni, desenând adevãrate geometrii, în jurul ombilicului, continuând apoi cãutãrile sale înfrigurate din ce în ce mai jos, pânã ce capul se scufundã între şoldurile fetei, în timp ce aceasta îl mângâia pe creştet ca în transã, rãsfirându-şi degetele printre pletele sale, cu ochii scânteind de sclipiri vicioase.
Cerul se mai curãţã de nori, iar lumina lunii pãtrundea pe fereastrã, scoţând în relief forma plinã a sânilor tinerei partenere.
Mircea îşi reluã jocul sãu cu sânii fetei, ajunsã la un moment de exaltare nemaitrãitã de luni de zile. Ultima sa experienţã cu un bãrbat a fost un coşmar de care nu mai dorea sã-şi aminteascã. Nu s-a mai vãzut cu acel „cunoscut” din facultate, când spre surprinderea sa, l-a întâlnit ultima datã instantaneu sau nu, pe plaja din Constanţa, unde, dupã defilarea cu prezenţã obligatorie de la 1 Mai, a vrut sã se rãcoreascã cu o baie în mare, la plaja „Modern”.
Cineva a bãtut-o uşor pe umãr şi a rostit:
– Ce faci aci, Sãndica?
– Bine fac, rostise fata întorcându-se spre cel ce o atenţionase aşa pe umãr. Dupã câteva secunde de sincerã nedumerire a recunoscut în bãrbatul înalt şi brunet ce o abordase, pe cel care i-a creat coşmaruri în timpul facultãţii. I se înmuiaserã picioarele şi ar fi cãzut dacã nu se sprijinea de chioşcul unde aştepta la rând sã-şi ia o îngheţatã.
Pe Halil, student sirian, l-a cunoscut în ultimul an de facultate. El era la medicinã veterinarã, ea la zootehnie, secţii ale aceleaşi facultãţi. Cum Halil nu se vãita de bani, iar ea trãia din ce puteau sã-i trimitã pãrinţii sãi C.A.P.-işti, a fost foarte uşor ca sirianul sã-şi gãseascã loc în sufletul sãu disponibil de studentã sãracã, dar „zburdalnicã şi darnicã cu nurii sãi”.
Halil, cu apucãturile sale arabe, era atât de gelos încât fata nu
putea sã stea de vorbã cu niciun coleg cã imediat începea scandalul când o vedea sau dacã acesta era informat prin spionii sãi bine plãtiţi.
Chiar a ameninţat-o cu moartea. Cum în facultate erau suficient de mulþi „binevoitori” care informau securitatea imediat ce un student român se „apropia” de un strãin, mai ales fetele, a început sã fie monitorizaţi de securitate şi orice pas al lor era cunoscut în cele mai mici amãnunte. Atunci când Halil a pus deja stãpânire pe viaţa ei şi a început sã o batã din senin, reproşându-i infidelitatea, Sãndica s-a trezit cu omul securitãţii pe o alee. Individul şi-a declinat apartenenţa şi i-a spus cã va fi protejatã, dacã va da informaţii despre activitatea strãinilor în facultate, iar dacã nu, va fi anchetatã pentru relaţii subversive cu cetãţeni arabi împotriva statului.
Speriatã de situaţia creatã şi de pericolul cã viaţa i se va încheia la o altã „facultate” din cauza nesãbuinţei sale, a fost de acord sã semneze adeziunea de cooperare. Halil avea dreptate când o bãnuia de infidelitate. Devenise sclava sexualã a conferenţiarului de care se îndrãgostise lulea, mai ales cã multe examene depindeau, în general, de acesta. Cum era monitorizatã de securitate în relaţia cu sirianul, se ştia tot ce fãcea în facultate şi, neprezentând rapoartele lunare despre studenţii strãini, fata a fost datã în vileag la rectorat printr-o sesizare anonimã cã întreţine relaţii sexuale cu un conferenţiar al facultãţii, ca apoi, dupã ample anchete şi investigaţii, sã vinã şi eliminarea sa de la examenul de stat, cu toate cã a reuşit sã termine ultimul an de studii, cu medii de trecere.
În timp ce Mircea se lupta cu slipul încercând sã-l scoatã, Sãndica, ridicându-şi funduleţul pentru ca acel petec de material sã nu mai stea în calea fericirii sale, îşi umezi buza de jos pe care o simţea umflatã din cauza sãrutului. I-a lãsat un gust minunat acea avalanşã de sãruturi.
Urcându-se deasupra lui Mircea îşi permise, în rãgazul dintre
douã sãrutãri, sã-i studieze construcţia atleticã, în bãtaia lunii prin fereastrã şi a luminii slabe de la veioza ce abia sclipea sub abajurul mat. Avea un corp perfect flãcãul, musculos, mâini pãroase, bicepşi frumos conturaţi, nasul drept şi lung, maxilarul puternic, iar pe faţa sa se citea virilitatea bãrbatului tânãr şi sportiv.
Poziţiile lor se succedeau continuu, când bãrbatul era între şoldurile fetei, când fata încerca tãria virilitãţii masculine, savurând plãcutele senzaţii transmise de atacul oaspetelui drag spre poarta sa primitoare şi doritoare.
Mircea a pus stãpânire pe corpul superb al tinerei fete cu ajutorul abandonãrii totale a acesteia în braţele sale. Buzele îi alergau
pe întregul corp, în cãutãrile frenetice de senzaţii noi, urcând sau coborând pe gâtul zvelt şi dornic de plãcerea sãrutului pãtimaş. Nu îi
ocolea nici ochii frumoşi, apoi explora cu dibãcie şi savoare bãrbia, urcând insistent spre lobul urechii, mişcare ce o electrocutã de parcã
a fost curentatã la intensitate maximã. Tresãrea din tot corpul şi rãmase pierdutã printre cearceafurile albe şi scrobite ale patului.
Coborându-şi capul spre splendoarea sânilor, el îşi frecã obrazul de aceştia şi îi adulmecã adâncitura dintre ei cu nasul şi cu buzele sale groase ca de arap. O muşca uşor de muguraşi, dupã care sãruta cu tandreţe locul muşcãturii.
– Eşti îngrozitor de sexy, iubito şi, cât de mult te iubesc, îi şoptea tânãrul la ureche. Buzele lui îi alintau mugurul sânului cu fineţe, fãcându-l sã se întãreascã. Ea gemea de plãcere şi îşi cabra trupul divin, când limba lui începu sã-i deseneze cerc dupã cerc în jurul mamelonului întãrit şi excitat, crescând intensitatea furnicãturilor transmise, ce-i zguduiau întregul corp.
Sãndica scotea scâncete de dorinţã – excitarea era peste puterile sale de acceptare. Dorea împlinirea actului cât mai grabnic. Dorea cu toatã fiinţa sã-l simtã adânc pãtruns în trupul sãu dornic de un asemenea oaspete drag şi atât de mult timp aşteptat. Era adevãrat cã aşteptarea a fost deosebit de lungã pentru tinereţea sa, iar acum era momentul sã se rãzbune pe acest timp nemilos. Sã se rãzbune pentru toate aceste luni de abstinenţã, de lipsã a oricãrei legãturi sentimentale sau intime cu un bãrbat. Poate din acesta cauzã îi cãzuse cu tronc sã se culce cu Viorel care i s-a pãrut cel mai accesibil. Acum gândurile sale erau foarte departe de imaginea lui. Nu-l uitase, însã era undeva ascuns gândurilor prea ocupate cu ce se va întâmpla în aceastã deosebitã noapte.
Aştepta cu nerãbdare ca cel de lângã ea sã încerce sã scape şi
de bucata de bumbac ce mai stãtea împotriva împlinirii descãtuşãrii din lanţurile chinuitoare ale abstinenţei, mai ales când simţea forţa sfredelitoare a inamicului ce bãtea la poarta larg deschisã, apãratã de
un simplu strãjer nevolnic precum chilotul lui Mircea.
Scãpând şi de acest obstacol împotriva împliniri nevoilor stringente ale celor doi tineri, mâna ei femininã şi foarte priceputã, aşezatã pe o parte foarte masculinã a trupului partenerului, îl aduse cât mai aproape de cuptorul ce dogorea în foc continuu. Un val de cãldura îi cuprinse pulpele şi sânii, stârnindu-i o dorinţã violentã şi febrilã de a fi penetratã de acest impetuos zburdalnic cu poftã de joacã, prin pãduricea mãtãsoasã din scobitura coapselor sale neastâmpãrate.
Schimbându-şi poziţia, atacã curajoasã reduta, urcând cãlare peste trupul sãu atletic, încercând cu dibãcie sã dirijeze inamicul pe poarta a cãrei cheie o aruncase şi acum aştepta cu nerãbdare larg deschisã sã-şi primeascã ofranda.
– Nu mai pot sã aştept, nu mai rezist, iubitule, te rog sã mã crezi cã te doresc şi cã sunt de nerãbdãtoare sã mã pãtrunzi, sã-mi rãscoleşti toatã dorinţa de a te avea şi de a scãpa de coşmarul care m-a cuprins, cã nu voi putea alunga fierbinţeala ce mi-a cuprins întregul corp. Te rog sã mã rãcoreşti cât mai grabnic, te rog, fii bun cu mine.
Corpurile celor doi parteneri ocupaţi cu jocurile erotice se potrivirã unul peste celãlalt într-o rugãciune tainicã, iar fata conducând cu pricepere masculinitatea bãrbatului pe fãgaşul fãgãduinţei, umplu golul dureros, apãsându-şi fesele pânã pãtrunse adânc în tainiţa sa femininã în mare suferinţã.
– Nu te abţine, te vreau în întregime, vreau sã te simt cât mai
adânc, sã-mi rãscoleşti toatã dorinţa de a fi a ta, sã pãtrunzi prin cele
mai necunoscute şi tainice locuri ale feminitãţii mele, vreau sã rãzbun lunile de aşteptare, acum când am cea mai mare nevoie de dragoste şi de mângâierea unui bãrbat tânãr şi priceput în amor ca tine.
Mircea simţi dorinţa partenerei şi o pãtrunse cu totul, mişcându-şi şoldurile pentru a cãuta locurile necunoscute ale fetei.
– Este minunat ce-mi faci! Ah, cât de mult te iubesc, Mircea!
– Speram sã-ţi placã.
– Cum de eşti aşa de priceput?
– Antrenamentul.
– Obrãznicãturã.
– Sã ştii cã mã opresc.
– Dacã vrei sã te sugrum…
– Cum??? Sunt curios dacã nu te lauzi cumva.
– Vrei sã ştii? Stai cã vezi tu acum pezevenghiule, şi Mircea simţea presiunea muşchilor interiori, asupra cercetaşului sãu. Era ca un muls, strângea, slãbea, strângea, slãbea, fãrã ca fata sã mai facã vreo mişcare din şoldurile sale vrednice şi pricepute.
– Ce-mi faci? Mã grãbeşti aşa şi nu vreau sã fiu grãbit cu tine în seara aceasta. Eşti prea delicioasã sã întrerupem plãcutele clipe de
extaz.
– Nu ai crezut cã te pot „sugruma” şi am vrut sã-ţi arãt cã pot
s-o fac.
– Eşti un deliciu feminin şi un fenomen nemaiîntâlnit pânã acum.
– Şi credeai cã le ştii pe toate.
Inversând din nou poziþiile, şoldurile sale se aşezarã din nou
mai bine peste ale fetei pentru ca aceastã sã simtã toatã tãria presiunii
sale masculine.
– Nu vei scãpa aşa uşor în noaptea aceasta de mine.
– Cine a spus cã ar vrea sã scape? Pedepseşte-mã cum ştii tu
mai bine. Etaleazã-ţi întreg talentul feminin. Deocamdatã sunt încântat de cum te desfãşori.
– Nu vreau sã mã grãbesc sau sã-mi etalez talentul nativ.
– Nici eu. Vezi tu vreo grabã? Vreau sã te ador.
– Am aşteptat prea mult aceste clipe minunate ale vieþii de cuplu, încât de disperare era sã comit poate greşeala vieţii mele.
– Despre ce vorbeşti? Nu te înţeleg?
– Nu trebuie sã mã înţelegi. Este ceva legat de hormonii mei prea mulţi şi neastâmpãraţi, ce-mi rãscolesc continuu corpul, încât nu
ştiu ce sã mai fac. Acesta este temperamentul meu vulcanic. Am nevoie de o permanenţã sau cel puţin de o periodicitate cât mai stabilã ca timp al repetãrii eliminãrii dezastrului din organismul meu.
Uneori mã devasteazã de-mi vine sã urc pe pereţi, mai ales când umblu cu mâinile mele prin locuri prin care intrã şi ies noi vieţi la locul meu de muncã, când sunt taur, când berbec, când vier, numai de mine nu am grijã. Cum crezi cã mã simt atunci?
Mircea îşi retrase bagheta magicã din cuptorul fierbinte al fetei şi îi rãspunse:
– Nu ştiu, însã acum doresc sã te simţi excelent şi îi prinse din nou între buze mugurii sânilor, mişcându-şi agale degetele pe tot
corpul ei, pânã a ajuns cu ele în dreptul triunghiului umezit de dorinţe şi înfierbântãri, unde, cu mângâieri uşoare peste ridicãtura de deasupra petecuţului şaten, fãcea ca tensiunea în corpul fetei sã creascã şi mai tare, când flãcãul în mişcarea dinamicã a celor douã corpuri, ce tot încercau sã-şi armonizeze ritmul, se juca cu vârful degetelor în umezeala cãlduţã.
Sfârcurile fetei erau ca nişte coloane mândre şi tentante, de aceea el le devora cu buzele şi le mângâia apoi cu vârful limbii, simţind o dorinţã de a o posedã şi mai mare.
– Eşti dulce. Peste tot eşti dulce, spuse fata. Gura lui caldã şi umedã îi fãcea plãcere. Limba lui se împerechea cu a sa într-un dans sãlbatic, fãrã reguli prestabilite, un dans al simþurilor declanşate de ritmul coapselor şi a celor doi parteneri cuplaþi într-o uniune ce nu se mai dorea desfãcutã. Pe unul dintre sâni era desenatã o aluniţã mica maronie, pe care o tot acoperea cu mici picãturi de buze fierbinţi.
– Iar tu eşti posesivã, îi rãspunse Mircea, în timp ce trupul fetei dansa graţios deasupra lui. Buzele îi deveniserã trandafirii, umede şi iritate de atâtea sãrutãri.
S-a smuls iarãşi de sub ea şi imediat. S-a aşezat în genunchii între coapsele sale în timp ce îi mângâia sânii ce i se ofereau dornici de alintare, în toatã splendoarea frumuseţii lor. Piciorul ei delicat a apãrut pe umãrul partenerului, cu mâna prinzându-i braţul pentru a fi pãtrunsã cât mai adânc.
– Iubitule, m-ai sãrutat aşa cu nu am fost niciodatã atât de plãcut sãrutatã.
– Şi încã nu ai gustat tot ce pot sã-ţi dãruiesc, frumoasa mea. Ea gemu uşor de plãcere la auzul acestor tentante promisiuni, intensificându-şi ritmul şoldurilor. Mircea rãscolea cu tenacitatea cunoscutã toate simţurile fetei. Se retrase din nou din ea şi atacã cu sãrutãrile sale pãtimaşe trupul de zeiţã. Cobora, mângâind cu buzele
şi cu vârful limbii fiecare porţiune de piele bronzatã de soarele verii,
pânã ajunse la albeaţã din adãpostul slipului. Capul se ascunse între coapsele fetei, iar limba sa se insinua spre adâncitura acoperitã cu mãtasea ondulatã şi finã, mângâind cu insistenþã ridicãtura de la baza petecuþului. Fata îşi înfipse cu tãrie mâna în pãrul lui, grãbind ritmul soldurilor într-o mişcare freneticã. Buzele lui o ardeau de plãcere, iar neastâmpãrul limbii o topea. Simţea cã nu mai rezistã. Înainte ca valurile pasiunii s-o inunde, îl prinse pe tânãr de pãr, trãgându-l cu putere spre ea.
– Nu, nu, te rog, nu… intrã din nou, vreau, când termin, sã fii
adânc înrãdãcinat în fiinţa mea, striga fata strângându-i cu putere braţele sale viguroase.
– Acum Mircea, te rog, acum, nu mã mai chinui, te rog, fii dulce în continuare aşa cum ai fost întreaga noapte.
Mircea îşi retrase capul dintre şoldurile sale şi cuprinzându-i buzele între dinţi, intrã din nou între coapse şi o pãtrunse cu toatã forţa bãrbãţiei sale masculine, înainte ca valurile pasiunii s-o inunde,
în timp ce fata îl prinse pe tânãr de mâini cu atâta forþã strângându-i
cu putere braţele viguroase, cu unghiile adânc înfipte în carne.
– Acum, Mircea, te rog… acum… ajutã-mã… Rãule…
Mircea o torturã în adãpostul secret al dragostei divine, umed şi cald. Se retrãgea din ea şi din nou o pãtrundea cu vigoare, ciclul ce
i-l repetã mereu, mereu, pânã ce fatã a crezut cã s-a topit complet. Se
abţineau sã nu declanşeze explozia de senzaţii ce le cotropeau întregul organism. Era ca o trezire la viaţã, un sentiment devastator şi, oricât ar fi dorit sã mai întârzie momentul liniştirii vibraţiilor în osmoza celor douã trupuri unite ca într-un singur corp pentru eternitate, nu mai aveau puterea şi rãbdarea necesarã s-o facã.
Implozia se declanşã cu toatã intensitatea de care era capabilã, în cavitatea ascunsã de fineţea mãtãsoasã, devastatã de lichidul ce inunda în zvâcniri cutremurãtoare fierbinţeala locaşului aşa de primitor şi atât de frãmântat de flãcãu, ascuns între şoldurile frumos proporţionate ale tinerei sale iubite.
– Ai fost fantastic, Mircea! Mulţumesc, armãsarule! Ah, vino sã te sãrut dulce! Cât de mult te iubesc, spuse a nu ştiu câta oarã. A fost nemaipomenit de plãcut. Ce zici, dupã o scurtã pauzã, cât sã mai
sãrutãm şi buzele paharului cu superbul vin al gazdei tale, îmi mai oferi un supliment?
– De ce nu? Întotdeauna îţi stau la dispoziţie cu toatã dãruirea de care pot da dovadã, scumpa mea, spuse el zâmbind.”