Hai să vă spun cum a fost. Ca să înțelegeți mândria (ok, ok, puteți să-i spuneți îngâmfare :D) din titlu. Prima dată mi-a spus Ruxandra despre Festivalul Internațional de Teatru Sibiu. Am zis că sună interesant. Dar știți cum se întâmplă de multe ori, îți notezi în agendă să afli mai multe detalii despre astfel de lucruri interesante, dar există mereu și mereu alte lucruri, mult mai presante, care te împiedică să o faci.

Asta până aseară, când am căzut pe un twit, în care se anunța că s-a dat drumul la acreditări și pentru bloggeri la acest Festival. Cum mi s-a părut că sună tare bine, am dat un ochi. Am văzut pe siteul Festivalului programul cu niște piese care m-au atras, de ce să nu recunosc :D, am sunat-o pe doamna mea și i-am raportat despre ce e vorba în propoziție și i-am spus ”draga mea dragă, mergem!” :D. Ceea ce a încântat-o și pe ea (căci, în paranteză fie spus, cred că a cam început să aibă dubii legate de propensiunea culturală pe care o deține omul cu care a decis acum mai bine de un deceniu să se mărite :D).

Așa că am trimis un mail și m-am acreditat. Răspunsul mi-a venit imediat. Și am aflat că sunt primul blogger acreditat la Festival :)

Să fim înțeleși. Cum am mai spus-o de mai multe ori, sunt un buhai bătrân, care la 35 de anișori bătuți pe muchie nu se mai emoționează ca un licean în fața unei țâțe rozalii (scuzați licența, dar am plasat-o în acest context cultural, deci se acceptă :D). Așă că, tradus, nu faptul că eu am fost acreditat la un festival m-a atins la sensibilitate, ci că un BLOGGER, întâmplător eu, a pățit așa ceva. Altfel spus, m-am bucurat pentru voi toți, băi bloggerilor din România! :))

Vă țin la curent.