Sunt părinte. Şi o spun din toată inima şi cu toată responsabilitatea pe care o asemenea calitate o implică. Dacă am învăţat ceva în aceşti aproape 11 ani de câns sunt tată, atunci regula sfântă este una simplă: copiii tăi au nevoie de timpul petrecut cu tine.
Teoretic fiecare părinte ştie acest lucru. Practic fantastic de puţini părinţi petrec timp cu copiii lor. E dureros, dar adevărat… E mai uşor pentru un părinte, obosit şi cu munca încă neterminată, să îşi planteze odrasla în faţa televizorului pentru câteva ore sau să se amăgească singur că bucuria cu care copilul a întâmpinat PSPul pe care i l-a cumpărat e de ajuns pentru a se pupa singur că este un bun părinte. Timpul trece când te amăgeşti că eşti părinte bun. Şi la un moment dat o să vezi că nu mai ai pentru cine să fi părinte. Şi că e prea târziu..
Nimic, dar absolut nimic în lumea asta nu poate compensa timpul minunat pe care îl petreci cu copiii tăi. Şi nimic, dar absolut nimic nu e mai frumos pe lumea asta ca zâmbetul piticilor tăi atunci când te simt cu adevărat alături de ei.
De aceea m-am decis să susţin din tot sufletul campania „Copil, caut timp. De petrecut cu părinţii mei.” M-am cutremurat când am auzit că în 2009 din ce în ce mai mulţi copii au sunat la Telefonul Copilului numai pentru a putea vorbi cu cineva. E teribil să auzi aşa ceva, teribil… Sau că părinţii a 38% dintre cei mici nu se joacă decât rar sau niciodată cu aceştia…
Rugămintea mea către voi este să nu treceţi nepăsători pe lângă această campanie şi să o sprijiniţi cum puteţi. Cei care aveţi copii înţelegeţi perfect despre ce e vorba. Iar cei care nu aveţi încă mergeţi pe încredere…
Detalii
Campania se va desfasura in perioada 28 aprilie-15 iunie si cuprinde executii video, audio si un site dedicat. Pe parcursul campaniei, psihoterapeutul Anda Păcurar va oferi sfaturi pe www.timpimpreuna.ro, pe forumul copilul.ro si in cadrul unor intalniri online live. Studiul care sta la baza campaniei a fost efectuat pe un eşantion reprezentativ la nivel naţional de elevi din clasele I-VIII din mediul urban şi rural.
Mai multe detalii despre campanie şi grafice extrase din studiu sunt disponibile pe site-ul www.timpimpreuna.ro
17 thoughts on “Un proiect pe care îl sprijin din tot sufletul”
poate ca nu cred in campaia asta pentru ca nu sunt parinte, dar e una de marketing, sigur folositoare pentru parinti
grea „sarcina” … nu sunt parinte, imi doresc, si in viitoru’ mai mult sau mai putin apropiat, sper sa ne marim familia cu 2 copii… dar sincer, mi se pare o sarcina foarte grea… sa iti faci graficu’, in asa fel incat sa stai si cu plodu’ tau (iau in calcul conditiile economice … ma uit la mine in ograda, cand spun lucru’ asta)
@Anticalofilul
stiu ca e greu cand nu ai gustat imensa bucuria de a avea un copil sa intelegi ce zic eu aici :)
eu sprijin campania pentru ca daca dupa aceasta campanie o sa fie 7 sau 8 parinti care o sa constientizeze ca sunt pe calea gresita e un mare castig
@Dan Ciulea
da, e greu sa le impaci pe toate
dar e vorba de a-ti aseza prioritarile in ordinea fireasca
si atunci o sa vezi, cand o sa ai si tu minunatii tai, ca vine absolut firesc :)
si ca placerea de a petrece timp cu piticii tai e incredibila :)
Pingback: Sprijinim campania “Copil, caut timp. De petrecut cu părinţii mei.” : Blogul maramuresenilor
Chinezule, mi-a mers la suflet articolul asta :)
Sunt parinte de 10 ani si te inteleg perfect. As da orice pentru a sta 10 minute in plus cu copilul meu, ma trezesc noapte ca ma mai duc sa stau un pic cu ea cand doarme numai asa … ca sa mai stau alaturi de ea un pic.
Si iti spun o chestie: daca am sta alaturi de copii nostri 25 de ore pe zi tot ar fi prea putin.
De ce? Pentru ca timpul trece extraordinar de repede, pentru ca orice clipa pe care ai putea sa o petreci cu copilul tau si o ratezi nu va mai reveni niciodata. Nu poti spune „lasa ca stau maine cu copilul …”, azi nu va mai reveni niciodata.
Multumesc ca ne-ai spus despre aceasta campanie :)
@Daniel Buca
noi stim despre ce e vorba :)
@chinezu … imi cam imiaginez de ce vorbesti tu, din simplu motiv ca am doi nepotei minunati, si incerc pe cat posibil sa imi petrec dupamiezile cu ei (stau cam la 20 KM de ei) … si stiu, ma rog „stiu”, de bucuria si explozia care are loc in suflet in momentu’ in care ma joc cu ei … si sunt nepotii mei, nu plozii … e clar, ca la plozii mei o sa fie ceva mult mai intes … dar zicem, ca mi se pare extrem de greu sa reusesti sa te ti de ordinea fireasca a prioriotatiilor… nu lucrezi, nu le pot pune pe masa de mancare… doar la asta ma refeream… ma repet SUNT TOTAL DE ACRD CU EA, doar ziceam ca e greu… nu imposibil… doar ca e greu! :D
@Dan Ciulea: da, e greu, nu neaga nimeni :)
Dar uite asa ajungem in stadiul in care o noua zi de lucru incepe de la 10 seara pana noaptea tarziu si uite asa ajungem devreme la servici ca sa putem pleca la timp.
Nimic nu e usor …
E foarte buna aceasta initiativa cu telefonul copilului, insa ar trebui totusi aranjat inainte sistemul de protectie sociala si a copilului de la noi din tara. In momentul in care suni si zici ca te bat parintii tu automat vei fi luat, si daca n-ai putin noroc vei fi bagat in orfelinat, si astfel multi vor prefera sa suporte chinurile si sa stea langa parinti decat sa stea intr-un orfelinat.
Băieţii mei se uită la „Miaunel şi Bălănel” pe YouTube!!!…. Îţi dai seama?… :))))
da. greu sa fii parinte ai toate sansele sa o dai in bara, ba chiar sansele sunt de 200%
deocamdata sunt matusa deci stagiar in meseria de parinte
Asa se intampla cand faci copii ca sa procreezi nu sa-i si cresti..
greu frate.. greu cu copchiii. te sustzin.
Pingback: Suntem pentru comunicare parinte/copil « My Sweet Nothings
@Cristi,
Cred ca nici macar eu, care sunt mama de 10 ani si ceva, nu reuseam s-o spun asa de frumos! E cea mai mare bucurie sa-ti poti petrece timpul cu ei! E cea mai mare satisfactie pe care o poti avea atunci cand ii vezi fericiti si e cea mai mare suparare atunci cand au probleme! Un singur lucru m-a deranjat in comentariile celor care nu au copii: cuvantul „plozi”. E atat de simplu sa spui „copii”! In rest toata lumea invata la timpul potrivit tot ce are nevoie. Sau nu.
daca parinti nostri poate nu au stat cu noi macar noi sa facem ceva in acest sens.
Pingback: Proiect