Datul în gât la români

De-a lungul amplei mele vieţi, am trăit dese momente, mult prea dese, când am văzut oameni, români de-ai noştri, fiind nişte mizerii pe două picioare. Şi care îşi alimentau mizeria asta din te miri ce considerente pentru a face rău cu o voluptate fenomenală şi, pentru mine, dincolo de orice hotare limitrofe ale puterii de înţelegere.

Există mai multe specii pentru care a face rău gratuit este una din valorile supreme de la care se legitimizează. Astăzi vorbesc despre cei care practică datul în gât la nivel de daily task, pe care îl bifează conştiincios, probabil cu conştiinţa lucrului bine făcut.

Îi ştiţi şi voi, îi cunoaşteţi, trăiesc printre noi. Sunt cei pentru care una din marile bucurii ale vieţii lor este să îl vadă pe celălalt de lângă ea/el câzând, contribuţia sa fiind definitorie. Nu au nevoie de motive pentru a face ceea ce fac. Nu au nevoie de strategie. Nu au nevoie de resurse. Ei fac totul cu o naturaleţe şi cu o eficacitate înspăimântătoare. Şi o fac zi de zi.

Cei mai mulţi nu se aleg cu nimic din căderea celuilat. Sau, mă rog, nu înţelegem noi, ceilalţi, cu ce se aleg. Poate că undeva, într-o cămăruţă-altar a sufletului lor mizer, pun căderile acestea aliniate precum nişte trofee. Şi aşteaptă ziua următoare pentru o nouă vânătoare. Pentru o nouă victimă. Pentru un nou trofeu…

Share on facebook
Distribuie pe Facebook
Share on linkedin
Distribuie pe LinkedIn
Share on whatsapp
Distribuie pe Whatsapp

0 thoughts on “Datul în gât la români”

  1. Iti trebuie un antrenament indelungat pentru a putea sa practici zi de zi asemenea meserie. E greu, dar merita. Adica colegul tau nu se crede prea smecher? Daca ti-o trage el cand ti-e lumea mai draga, trebuie sa lucrezi preventiv. :(

  2. Am vazut pe unul la realu din Satu Mare care scria de zor o reclamatie in care era revoltat ca a avut mai putin de platit la casa decat era pretul afisat la raft… :) Stiu ca asta nu e dat in gât, dar pe mecla individului se citea o satisfactie de-a dreptul bolnava ca scria o reclamatie. Fereste-ne Doamne de exemplare de astea… :)

  3. Sunt foarte aiurea fazele aseta, mai ales cand ai incredere in cneva si nu te astepti sa-ti faca tocmai tie asta. Am patit-o si eu de multe ori, chiar cand imi era lumea mai draga. Nu prea avem ce sa le facem astora, sunt deobcei niste nesimtiti care fac orice pentru a te inlatura din calea lor..

  4. Pingback: Baiazid privind la Make (XVI) « Weblog de IT si nu numai

  5. Pingback: Relansare RFI « Ioan Usca

  6. Pingback: Chinezu, file de poveste… « Picătura chinezească

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

4900 de abonați la newsletterul meu n-au cum să greșească :)