Aş fi ipocrit dacă nu aş scrie fix cum scriu mai jos. Foarte ipocrit. Normal că mă bucur pentru că Steaua i-a bătut pe cei de la Granollers cu 32 la 28 în prima manşă a semifinalelor Cupei Cupelor (la handbal masculin – precizare pentru cei pentru care Steaua înseamnă doar fotbal). Am văzut un meci frumos, cu un public extraordinar, un spectacol reuşit, ca să zic aşa.
Dar…
Să nu ne amăgim. Meciul a arătat cam care este nivelul Cupei Cupelor, adică unul slăbuţ. Pentru că nici una din cele două echipe nu ar avea mari şanse în Liga Campionilor. Echipe bune, fără îndoială, dar cam atât. M-a enervat foarte tare să văd greşeli de curtea şcolii, mai ales în tabăra stelistă, lucru, mă scuzaţi că îndrăznesc, jenant pentru un asemenea nivel. Dar cam asta e situaţia, cam asta e valoarea. Altfel spus, ca să sintetizez ce e pentru mine Cupa Cupelor, am câştigat nu pentru că am fost noi mai buni, ci pentru că au fost ei mai slabi.
(În paranteză spun că acele 5 procente clasice pe care arbitri le dau gazdelor s-au cam transformat în vreo 10,36%, dacă mă întrebaţi pe mine… Dar nu insistăm…)
Organizarea meciului a fost una jenantă. Cu nişte stewarzi care cred că erau de la juniorii Stelei şi care puteau asigura ordinea cam cum ştiu eu juca bridge. Adică dacă le-ai dat o vestă de aia reflectorizantă pe care scria „Ordine” sau nu ştiu ce băieţaşii ăia deveneau brusc Chuck Norris sau cum? Plus că nu am înţeles de ce s-au dat bilete pe care scria rândul şi numărul scaunului pentru că, evident, altcineva stătea pe scaunele tale, iar aşa-zişii stewarzi dădeau din umeri.
În continuare la organizarea unor evenimente sportive la noi se merge pe principiul pur românesc al tunului, adică „ia banii la fraieri acuma, că dracu ştie când îi mai prindem pe papagali să le luăm caşul”. Organizatorii sunt interesaţi de tine doar până plăteşti biletul, după aia fraier eşti că l-ai plătit, căci ajuns în sală te descurci cum poţi.
Staţi liniştiţi că nu sunt ceva mimoză fandosită. Dimpotrivă, iubesc atmosfera de competiţie şi spectacolul unei săli pline. Şi înţeleg într-o anumită măsură unele incoerenţe organizatorice. Enervant e faptul că tu ca plătitor de bilet eşti luat în continuare de fraier şi chiar suntem dacă ne lăsăm tot aşa şi nu reacţionăm măcar prin a scrie prostiile astea pe care le scriu eu acuma.
1 thought on “Normal că mă bucur pentru Steaua, dar…”
Imi pare rau ca n-am putut sa ajung. N-am vazut nici meciul la TV. (si pentru ziarele de sport Steaua e doar fotbal; am cautat pe ambele siteuri cine transmite meciul la tv. N-am gasit). Din ce spui n-as fi avut surprize placute, inafara victoriei, dar… asta e. Eu cu exceptia fotbalului inca mai sper in schimbari in Romania. Poate-s naiv…
„Organizatorii sunt interesaţi de tine doar până plăteşti biletul…” Am acelasi of si cand vine vorba de concerte. Mai ales cele in aer liber.