Fraierul corect (când nu faci ca ceilalţi)

Am un obicei care în teorie este excepţional, dar în practică este de o fraiereală totală: nu întârzii niciodată. Ba chiar, pe acelaşi principiu de fraiereală, ajung puţintel înainte de ora fixată. Suntem foarte puţini care facem asta. Ruşinos de puţini…

Noi suntem fraierii corecţi. Pentru care a ajunge la ora stabilită nu e doar un semn de respect pentru cei cu care trebuie să te întâlneşti, dar şi un minim semn de autorespect. Şi pentru care jumătatea de oră, chiar ora plină pe care o petrecem aşteptându-i pe ceilalţi este un motiv teribil de tristeţe. Căci lipsa bunului simţ, nici măcar încălcarea lui, este unul din cele mai viguroase motive de tristeţe.

Cei ce întârzie la întâlnirile cu alţii sunt cei care îşi ratează constant întâlnirile cu ei înşişi. Şi ce e mai grav e că nici măcar nu le pasă…

Share on facebook
Distribuie pe Facebook
Share on linkedin
Distribuie pe LinkedIn
Share on whatsapp
Distribuie pe Whatsapp

29 thoughts on “Fraierul corect (când nu faci ca ceilalţi)”

  1. Din punctul meu de vedere, lipsa de punctualitate este o dovada de nesimtire! Cea mai invocata motivatie este Traficul…. . De acord, insa daca tot esti constient de asta, pleaca mai devreme catre intalnire!
    Alta teorie este „las’ ca ma asteapta…”, poate ca prima data da, insa apoi, pa!

    ” Exista mitocani care n-au manere!”

  2. Din pacate in „cultura” noastra de popor roman orice persoana corecta, respectoasa, inteligenta este considerata ori tocilar, ori mormoloc. Daca esti bun esti luat de fraier, asta va fi regula ce se aplica tot timpul la noi in tara, din pacate.

  3. Si eu obisnuiesc sa ajung mai devreme cu 15-20 min. Intr-adevar este foarte trist sa vezi ca persoana respectiva intarzie sau suna fix la ora la care trebuia sa fie acolo si zice ca intarzie…

  4. Mai demult lucram la o firmă şi trebuia să mă întâlnesc destul de des cu o femeie care se ocupa de contracte în diverse locaţii din Bucureşti. Aproape de fiecare dată întârzia, uneori chiar şi o oră, două, dar apărea mereu cu un zâmbet larg şi îmi oferea un croissant, o banană, ceva ca să mă împace şi să o iert. :)

  5. Cel mai elegant e sa pleci daca celalat nu ajunge in „sfertul academic”. Sa intarzie el 20 deminute dupa care sa stea ca prostu’ acolo o ora-doua, iar la intrebarea „Da’ de ce n-ai venit?” sa primeasca un „Eu am venit, tu insa n-ai fost acolo la ora fixata deci pa!”. Anumite chestii nu se pot explica, trebuie demonstrate „pre limba” interlocutorului…

  6. lipsa de punctualitate e o dovadă de nesimțire față de ceilalți. în afară de cazurile de forță majoră, nu există nicio scuză: pleci mai devreme tocmai pentru a preîntâmpina eventualele întârzieri.
    soluția lui Ave nu e deloc rea. am aplicat-o de câteva ori…cu rezultatele de rigoare (răcirea permanentă a relațiilor cu persoana respectivă)

  7. De obicei, sunt punctuală. Sau încerc să fiu. Mi se întîmplă să ajung cu întîrziere uneori. Aşa e Bucureştiul. Din ce în ce mai aşa. Dar, pentru că am crescut la Arad şi am învăţat că trebuie să fiu punctuală, atunci cînd ştiu că nu am cum să ajung la vreme, dau telefon să anunţ, să mă scuz. Şi nu o dată mi s-a spus: „Stai liniştită că n-a venit nimeni”. :))

  8. Da, mi-a scapat aceasta posibilitate, recunosc :) Se poate intampla, din motive complet independente de vointa ta, sa nu poti fi punctual. Dar, in conditiile in care aproape orice om are azi un telefon mobil asupra-i, poti face acest minim gest mentionat de Lucia si sa suni spunand „Intarzii aproximativ ţ minute”. Nu e solutia perfecta, dar daca te trezesti intr-o intersectie blocata de niste „inteligenti” si nu poti iesi de acolo in 10 minute, e mult mai bine decat tacerea absoluta…

  9. Punctualitatea este un lucru normal in alte tari, la noi nu. La noi nu e grav daca ajungi cu jumatate de ora, decat pentru cel care astepta. Oricum, iti rezervi dreptul de a inceta relatia cu persoana respectiva daca va continua.

  10. Damn, si eu sunt fraier, atunci.. Ajung cu vreo 20-30 de min ..inainte de intalnire. Prefer sa astept, decat sa fiu asteptat.Chiar daca ajung mai inainte, acord sfertul de ora universitar, in care prietenii mei se pot inca incadra, in caz ca nu vin la fix.

  11. „Atata vreme cat ajungi inainte sa se termine, inseamna ca nu ai intarziat” James J. Walker.
    Sugerez „Arata de a negocia” – Herb Cohen
    asta apropo de intalnirile de afaceri :)

  12. Mie mi se pare amuzant cum se grăbesc toţi să arunce rahat în cei care întârzie. Toţi sunt punctuali. :)) Oare?
    Eu mai întârzii câteodată, dar nu o fac intenţionat. Pur şi simplu am o problemă cu aproximarea timpului necesar pentru diferite chestii.

  13. Pana sa ajung in Iasi, punctualitatea mea era perfecta, ajungeam mult inaintea orei de stabilire a intalnirii. In Iasi e mai greu, tramvaiele circula cum apuca si mai intarzii, remediul meu, plecarea cu o ora, una juma’ ca sa nu intarzii.
    Sufar si eu de punctualitate. Sau daca nu ajung sun, sun si ii spun omului sa astepte. Faza buna e ca nici el nu e ajus :D

  14. @Florin Puscas: stiu cum e, si eu stau foarte prost cu aprecierea corecta a timpului :) Dar daca iti dai seama ca nu poti ajunge in timp util, dai un telefon cum ca intarzii, nu?…

  15. Florine, una e sa intarzii ca nu aproximezi timpul si alta e nesimtira sa intarzii o ora pentru cine stie ce fel de scuze ciudate. Oricine intarzie, dar altii parca prea des :)

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Top articole din această secțiune

4900 de abonați la newsletterul meu n-au cum să greșească :)