Apreciez mult pe acei oameni care isi aleg ca obiect de studiu o perioada din istorie care pentru noi ceilalti nu spune absolut nimic. Fac o munca de cercetare intensa, de luni si ani de zile prin arhive si prin biblioteci si apoi scriu… ce scriu. Ii apreciez, zic, dar ma si enerveaza cate un pic pentru ca nu stiu sa isi vand munca imensa pe care au prestat-o.
Un astfel de caz este foarte interesanta carte, de altfel, „Sa nu auda lumea – Familia romaneasca in Vechiul Regat„, de Liliana Andreea Vasile. Admirabila munca de cercetare. Cu adevarat autoarea reuseste sa aduca la viata o lume pe care doar o banuiam, fara sa stim cu adevarat cum era. Documente juridice inedite, spete de prin tribunalele vremii, mini studii de caz, toate aceste te ajuta sa te plimbi, cu curiozitatea evidenta, prin lumea ciudata pentru noi cei de acum a mijlocului de secol 19. Dupa ce am terminat de citit cartea (mult prea lunga in opinia mea, dar criticile mai jos), am ramas cu o intelegere mai acatari a lumii care functiona dupa niste reguli foarte ciudate in acea vreme.
Numai ca, si pacatul asta l-am vazut la mai multi scolastici, ca sa le zic asa, cartea asta nu prea e carte. E lucrare de diploma, e teza de doctorat, e studiu socio-istoric, e ce vreti voi, numai carte, asa cum trebuie perceputa o carte, nu prea e. Dupa capul meu o carte trebuie scrisa sa fie citita de cat mai multi oameni. Ca doar de aia o tiparesti si nu o lasi pe foi A4, numa’ pentur domn profesor si pentru, eventual, mama. Iar ca sa o citeasca mai multi oameni, trebuie sa o scrii intr-un limbaj pe care sa il inteleaga cat mai multi. Zau daca trebuie sa te arati, ca autor al unei astfel de carti, destept si in limbaj. Faptul ca ai scris asa ceva te califica automat ca destept. A folosi pretentiozitati de genul „incongruenta introspectiv cromatica si caduca” (vorba lui Toma Caragiu) nu te arata destept, ci doar enervant.
Veti putea spune ca asa trebuie sa arate un studiu de asta gen teza de doctorat. E drept, da’ nu ma intereseaza. Pentru ca teza respectiva e cu circuit inchis, o citeste cine vrea (daca o citeste cineva in afara autorului…) si treaba lor intelectuala ce fac acolo. Dar cand scoti o carte, asta inseamna ca ai o responsabilitate fata de mine, cititorul ala care dau banu pe ea si care nu am nici neuronii, nici ingaduinta, nici placerea de a citi ceva inchistat si pretentios despre un subiect care altminteri ma intereseaza.
Bref, daca vrei sa te citeasca lumea, scrie pentru lume, nu pentru domn profesor.
PS Titlul reprezinta una din surprinzatoarele concluzii pe care le-am tras citind cartea. Si inseamna ca pana la 1900 in dictionarele romanesti ale vremii nu se regaseau cuvintele „dragoste” si „iubire” pe stupefiantele, ni se par noua acum, motive ca aceste notiuni sunt… periculoase.
10 thoughts on “Romanii nu au stiu ce e aia dragoste pana in 1900”
Lumea veche mereu a fost patrunsa de mistere si mereu i s-au fost ascunse misterele sale. E cam si cum ai vedea un film vechi (12 angry men, casablanca, goodfellas, etc.) Seci din anumite puncte de vedere, dar care te impresioneaza foarte mult prin simplitatea lor si ambientul care il creaza. Deasemeni si atmosfera iti ofera un surplus de entuziasm pe care nici un alt film american actual, sau orice alte filme uzuale din top, nu vor putea reinvia. Cam asa este si cu idea postului tau, sunt lucruri frumoase, multe necunoscute dar si .. vorba ta.. multe periculoase.
Mi-ar plăcea să citesc o asemenea carte, dar scrisă în sublimele arhaisme ale timpului. Aş intra în atmosfera acelor veacuri, le-aş simţi parfumul…
Am citit recent o carte despre antropologie si genetica, scrisa de un cercetator si profesor al Imperial College. Am avut ezitari inainte sa ma apuc de ea pentru ca-mi imaginam o lucrare stiintifica si greoaie, cam in genul cartii despre care povestesti tu. Am ramas uimita cat de usor se citeste, este scrisa intr-un limbaj foarte accesibil, presarata de povestioare si glume si totusi plina de cazuri si explicatii stiintifice. De ce naibii cartile noastre trebuie sa fie pline de pretiozitati pseudo-intelectuale? O fi vina scriitorilor sau a editorilor?
Pingback: polimedia.us/fain/
Păi, de la dragoste la ură e un singur pas, aşa că… s-au gândit că-i mai prudent… :)))
Nu am citit carte deci nu ma pot pronunta despre stilul in care e scrisa.
Scenariul clasic la romanii din sfera academica este sa isi publice lucrarea de doctorat asa cum a fost ea redactata pentru sistemul doctoral. Putini se ma incumeta sa rescrie parti din lucrare pentru a oferi editorului o carte vandabila. Din doua motive, primul vizeaza lipsa resurse de timp si bani iar al doilea din motiv de editor.
Primul motiv evident vizeaza un calcul simplist ca trebe sa te apuci de altceva iar al doilea tine de standardele si politica editurii.
Ca sa fiu rautacios as spune ca in generatia mea, dupa ce petreci 20 de ani cu lecturile prin colectia meridiane ;) un Chaunu sau un Bloch nu ai reactii de respingere cand vine vorba de o teza de doctorat.
Daca insa vrei sa folosesti un fragment din carte pentru o lectura suplimentara de liceu atunci Chinezu are dreptate. Sigur, alternativa solida romaneasca :))) ramane beletristica.
Hartia suporta multe, eu zic ca e loc pentru toata lumea, ca autorii apar si pier pre limba si stilul lor iar criticii daia sunt critici, sa critice.
@Semanticus
foarte bine zici matale :)
da’ si eu :D
pentru ca mie chiar imi pare tare rau ca studii de genul celui despre care vorbesc mai sus se pierd tocmai pentru ca nu se editeaza special pentru carte
e mai mult de munca, e drept, dar ai si publica mai larg
in fine…
Probabil imi pierd timpul raspunzand unor oameni care si-au format prima biblioteca din ce se vinde pe la chioscorile de ziare, sau din ce e promovat prin diverse tipuri de reclame … In fine, lucrarile de doctorat intrate intr-un circuit editorial select si restrans se adreseaza in principal cunoscatorilor din domeniu, singurii avizati sa demoleze sau nu munca unui om. Partea cu deschiderea la publicul larg cititor nici nu conteaza atat de mult pentru un cerecetator motivat sa scrie o lucrare documentata stiintific ce rezista testului timpului iar nu un bestseller ce succes efemer. Pe de alta parte, democratia presupune a spune fiecare ce credem, insa atunci cand nu intelegem exact sensul acestui cuvant ar trebuie sa ne ghidam dupa deviza de bun simt : „nu-s scafandru, nu ma bag”! Aviz Chinezuui … daca ti se par multe si greoaie 200 de pagini scrise pe un subiect cat se poate de accesibil, atunci ar fi cazul sa te rezumi la benzi desenate sau la filme piratate sa nu-ti tocesti neuronii degeaba, iar treaba comentariilor pretentioase lasa-o pe seama unor oameni mai calificati.
Ps: pe cand si o recenzie la o lucrare de fizica nucleara?
Oare parerile nu pot fi exprimate si civilizat, fara a insulta pe cei care gandesc altfel?
Aici nu vorbim despre lucrari de doctorat publicate intr-un circuit inchis, ci despre carti destinate publicului larg, care ar trebui, prin urmare, sa fie accesibile publicului larg. Care ar fi ideea ta? Daca nu am doctorat in antropologie, n-am dreptul sa citesc carti din domeniul asta? Ce urmeaza, daca n-ai licenta in literatura, n-ai dreptul sa-ti dai cu parerea despre romanele clasicilor si daca n-ai terminat ATF, n-ai voie sa ai pareri despre filme si piese de teatru?
Explicatii ……
Din punct de vedere al contunutului de idei –––––-„Romanii nu au stiu ce e aia dragoste pana in 1900” …. este discutabil. Romanii au stiut intotdeauna ce este dragostea, ca semnificatii, implicatii, simbolistica in viata lor, etc. Problema lor era in secolul alXIX-lea afisarea sau manifestarea acestui sentiment in spatiul public. Regulile acelea stricte sau ciudate privind viata intima a oamenilor erau frecvent incalcate …. ca un paradox.
Din punct de vedere al formei––– Lucrarea de care discutati aici este doar o parte a unei lucrari de doctorat ….. muncite si apreciate de profesori si specialisti ai perioadei la care se refera, pentru ca abordeaza o tema nestudiata pana acum in Romania. Cat priveste abordarea unui stil mai facil fata de lucrarea initiala de doctorat…. as putea afirma pe drept cuvant „cam atat a oferit editura autoarei ….” adica NIMIC. Si atunci cand nu primesti nimic, oferi cam acelasi lucru ….