Am ajuns la concluzia că cititorii avizi de cărţi sunt un fel de colecţionari. Aşa cum unii revin mereu şi mereu la colecţia lor de soldăţei de plumb sau de timbre, aşa şi cititorii înrăiţi revin mereu şi mereu la lumea din cărţile citite.

Colecţionarul de cărţi nu colecţionează ISBNuri, nu colecţionează coperţi, nu colecţionează hârtie tipărită. Ce adună el şi depozitează în raftul său creat anume se numeşte cunoaştere de sine prin înţelegerea lumii şi a oamenilor via cărţi.

Eu sunt un astfel de colecţionar. Şi ca mine sunt mulţi alţii. Dar nu mi-am dat seama de asta până nu mi-am făcut cont pe teacup.ro. Iniţial am intrat în comunitatea de acolo de gura lui Andrei Roşca şi a Iuliei Nalatan :D Dar apoi am descoperit cu surprindere, dar cu egală plăcere că mă coafează foarte tare ideea de a pune în sertarele de acolo cărţile pe care le citesc. Ca într-o colecţie la care toată lumea are acces şi pe care, astfel (îmi puteţi înţelege vanitatea dacă vă uitaţi şi voi în oglinda aia personală de care numai voi ştiţi…), o validează.

Ce îmi iese mie din faptul că promovez teacup.ro? V-aţi putut da seama din ce am zis mai sus :)