Azi dimineaţă dau să intru în metrou la Piaţa Victoriei. Se deschid uşile vagonului şi un damf teribil de parfum mă izbeşte ameţitor. Fac pasul spre interior şi mă uit pe jos să văd cumva, aşa de curiozitate, dacă nu e vreo sticlă de juma de litru de soluţie de aia olfactivă spartă pe undeva pe sub scaune. Nu era. Apoi îmi dau seama că sursa pestilenţială era chiar în stânga mea, sub forma unui ghibiţ gelat, cam la 20 de ani, cu cămaşa cu ceva fireturi argintii deschisă până la al treilea nasture, de i se vedeau nişte perişori de ăia pe piept, gen pui de găină speriat cu mobra şi jumulit în pripă.
Gagiul se uita, ca şi în reclama ai de la Vodafone, în reflexia sa din geamul vagonului şi, în gând, presupun că se pupa singur că cât de bine arată. Simte că îl privesc (căci da, îl scanam din cap până în picioare cu o privire care nu bag mâna în foc că era cea mai duioasă din panoplia mea de lookuri) şi îmi întoarce o privire impecabilă de aia de gherţoi, gen „aşa şi, ai vreo problemă?”. Mă uit în ochii lui şi îi spun simplu şi firesc: „Prietene, puţi”.
În mod normal ar fi trebuit să mă amuz de uluială care l-a cuprins când m-a auzit şi de repetatele, dar perfect eşuatele, tentative pe care le-a făcut ca să scoată un sunet. Numai că mirosul pe care îl emana, căci parfumul în cantităţi industriale e doar o altă putoare, deşi extrem de scumpă, mi-a tăiat orice poftă de amuzament. Ceilalţi din vagon, însă, care au auzit cele două cuvinte pe care i le-am adresat, s-au distrat corespunzător.
10 thoughts on “Prietene, puţi. Sau cum să haideţi să haidem”
am cunoscut un specimen ca asta. dadea cu 2 spary-uri diferite pe el.
inutil sa spun ca nu dadaea niciodata la subrat ci pe haine….
mda… ti se intoarce stomacul pe dos de atata ferchezuiala…
Ar fi cel puţin interesant ca toţi aceşti „parfumaţi”, fie că s-au înecat într-o budă plină cu licori cumpărate de la turci ori din Piaţa Moghioroş, de la bişniţari, fie că aşa i-a lăsat Mama Natură, mai putori din naştere şi fără să fi descoperit apa caldă şi săpunul…le-aş recomanda să poarte o bască ori un tricou pe care să fie imprimat un porc în timp ce…îşi face nevoile, ca să fiu mai elegantă în exprimare.
Nu de alta, dar să putem şi noi să păstrăm o distanţă minimă legală faţă de aceşti indivizi, păstrându-ne în felul ăsta părul din nas, mâncarea îngurgitată şi buna-dispoziţie…
mai incerc o data aici ca pe Twitter nu s-a prins nimeni de poanta mea:
„prietene, ai fost magistral !” :)
@Vlad Dulea – magistral 1 sau magistral 2, depinde :))
@Kozminovici – exact! :) (ha, ha… deci nu mai rad singur)
@Vlad Dulea @Kozminovici
bai, tot nu m-am prins…
:)))))))))))))))))))
E greu frate cu apa calda, cu sapunul…
E mai simplu sa-si dea cu un kil de parfum contrafacut, si au rezolvat problema, zic ei.
Inca mai avem exemplare deastea. :D
eu nu ma pot opri din ras imaginandu-mi fata ta serioasa cand i-ai spus cu accent dulce aceste vorbe. epic!