Lasă, că mai avem noi timp…

Citește cartea mea ”Ce ne facem, domle, cu influencerii ăștia?” și, dacă nu îți place, îți dau o bere :D Abonează-te la newsletterul trimis de maximum două ori pe săptămână celor peste 5.000 de abonați. Despre autor: Fondator și asociat al agenției de comunicare integrată Kooperativa 2.0. Trainer cu peste 300 de workshopuri pe teme de marketing digital susținute. Speaker și moderator la peste 300 de evenimente de business. Blogger din 2007, cu peste 13.000 de articole scrise. Contact: cristi@kooperativa.ro

Aproape de fiecare dată când mă întâlneam cu Andrei Crivăţ, el îmi spunea la un moment dat “băi, trebe neapărat să merem o dată la Timişoara să te întâlneşti cu Mile, că o să vă placeţi foarte tare, garantez eu”. Am vorbit de câteva ori la telefon cu “sârbul”, iar ultima dată (iar înghit dureros în sec amintindu-mi), vorbind despre când o să ajung, în sfârşit, la el pe acolo, mi-a spus, în stilul lui, “lasă, bă chinezu, că avem noi timp de toate”…

Nu m-am întâlniti niciodată cu Mile. Am râs de multe ori pe twitter, am povestit de câteva ori pe mess şi la telefon. Dar era pe agenda mea de anul ăsta să ajung să dau mâna cu muntele de om şi să ne îmbrăţişăm, pupându-ne zgomotos pe obraji şi hăhăind aşa cum fac eu şi, mi-au spus alţii, o făcea şi el.

Încerc să înţeleg tristeţea pe care o simt acum, la dispariţia unui om pe care îl ştiam fără să îl cunosc. Sunt un om trecut prin viaţă, care a suferit nişte lovituri teribile de câteva ori aşa că, cel puţin teoretic, ar trebui să pot gestiona mai bine astfel de situaţii. Mai ales că, după cum spuneam, nici măcar nu l-am cunoscut cu adevărat pe Mile. Şi totuşi doare rău…

Poate că ceea ce simt vine de la înţelegerea faptului că nici din ce trăim acum nu vom învăţa mare lucru. Vom fi trişti, unii pentru mai multă vreme, alţii doar puţin, îl vom mai aminti pe Mile de câteva ori, dar vom continua să mergem înainte fără să înţelegem mai mult din asta. Vom merge înainte ca şi până acuma, ca şi cum totul ni se cuvine, ca şi cum lucrurile pe care ar trebuie să facem noi să se întâmple se vor întâmpla de la sine, ca şi cum am şti că viaţa merită trăită, dar fără să ştim cu adevărat cum să o trăim.

Să îmi iertaţi, vă rog, rândurile astea fără noimă. Dar le-am scris dintr-o suflare şi arată exact ceea ce simt eu acuma…

Share on facebook
Distribuie pe Facebook
Share on linkedin
Distribuie pe LinkedIn
Share on whatsapp
Distribuie pe Whatsapp

3 thoughts on “Lasă, că mai avem noi timp…”

  1. Viata e nedreapta cu cei mari. Viata asta se razbuna pe cei nevinovati. Viata se termina prea repede pentru oamenii de bine.

    Si din pacate, timpul nu mai are rabdare cu noi.

  2. cristi, mile ne’a provocat sa facem lucruri bune in fiecare zi. las’ sa fie asta mostenirea lui si promosiunea noastra. ca sa invatam ceva, totusi.. al’fel, da, e degeaba. si tristetea si tot :(

  3. Pingback: Patruzeci de mucenici (VII) « Gabriela Savitsky

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

5000 de abonați la newsletterul meu n-au cum să greșească :)