Când l-am cunoscut pe Dragoş Rouă, pe la începuturile timide ale antreprenoriatului meu online, m-am uitat cu curiozitate la el. Ştiam că a făcut bani serioşi din vânzarea proiectelor sale şi mai ştiam din bârfoteca despre el găsită prin blogosferă. Şi atât. În timp, însă, am ajuns să îl cunosc mai bine.
Dragoş nu mi-e prieten. Cel puţin nu încă :) Nu avem afaceri împreună. Cel puţin nu încă :)) Dar, trăgând linie după aproape 1 an în care ne-am tot intersectat şi am tot povestit, pot spune că este printre cei de la care am avut de învăţat foarte mult despre modul în care se mănâncă internetul. Lucru pentru care, şi o fac acum pentru prima dată, îi mulţumesc :)
Am participat de două ori, ca invitat, la cursurile sale de mentorship. De fiecare dată am plecat îngândurat de acolo. Pentru că asta ţi se întâmplă la interacţiunea mai serioasă cu Dragoş, te face să gândeşti, să îţi pui nişte întrebări. Şi dacă participi la cursurile lui, te ajută să găseşti şi răspunsurile. El nu ţi le dă niciodată :) Dar îţi arată direcţia, ceea ce e muuuuult mai important.
Cel mai probabil că în următoarele luni o să fac pasul şi eu, deşi egoul meu suferă teribil numai la gândul ăsta :)), şi mă voi înscrie şi eu full-time la cursul său. După care sper să pot să spun aceleaşi vorbe bune despre Dragoş :))
1 thought on “Egoul meu şi Dragoş Rouă”
O-hoo, in ce priveste multumirile, cu mare placere :-) In ce priveste participarea la urmatoarele workshop-uri, cu mare bucurie.
Si ma mai bucur si ca ai evidentiat un lucru fundamental despre ce urmaresc eu cu aceste workshopuri, si anume identificarea oportunitatilor, directiilor. Eu nu fac nimic in locul celor care participa, nu am inventat o palnie pe care sa le-o infig in cap participantilor si sa le torn stiinta de internet in creierul pe care, chipurile, tot eu l-am spalat in prealabil. Tot ce fac e sa obiectivez niste oportunitati si sa sugerez niste cai de valorificare a lor.
In ceea ce priveste barfoteca, chiar nu am nimic de spus. ;-) Lasa-i sa vorbeasca.