Am facut un pact cu Anca Bundaru, mai in gluma (ea), mai in serios (io), ca daca vine la intalnirea de la Federatia de Rugby sa ne fie „fotograf oficial”, ii fac o „expozitie” aici pe chinezu. Anca a fost la intalnire, asa ca azi, spre suprinderea chiar si a ei, acum postez cateva din fotografiile sale :) Cu mentiunea ca selectia a facut-o chiar Anca.
Ocazie cu care ma gandesc sa mai fac asa ceva, adica sa mai prezint niste „expozitii” de astea ale fotografilor care imi plac aici la mine. Si pe care o sa le anunt la momentul oportun :) Click pe foto pentru versiunea marita.
26 thoughts on “Doamnelor si domnilor, poftiti la expozitia Anca Bundaru”
Ultima poza e buna ca tinta la darts :))
păi si cu ultima poza ce e? că e așa, taman ca musca-n paharul de șampanie scumpă? :D
Frumoasa initiativa, faine fotografii!
Frumoasă inițiativă, frumoase fotografii!
:-) frumos:-)
Multumeeesc! :)
îmi place mult penultima :)
frumoase poze.imi place poza cu mărul cel mai mult :D.
admiratia mea totala celui ce a asezat pozele in pagina! :))
Eeee, ce noroc are ea. Multi fotografi si-ar dori o expozitie aici :) ( glumeam, nu e un apropo :)) ) . Frumoase fotografiile Ancai !
sunt poze, nu fotografii. instantanee. n-o numi fotograf, ca fotografii chiar studiaza ca sa poata face ce fac. astea sunt poze de duzina pe care le-ar fi facut oricine.
motivatie si sfaturi:
poza 1: jumatate goala, marul pe linia care imparte poza in doua jumatati pe lungime (a big no-no in fotografie). invatati despre punctele tari din fotografie.
poza 2: aproape impartita in jumatati, supraexpusa in stanga sus, fereastra din dreapta taiata, felinarul din stanga „se uita” in afara pozei (iar a big no-no)
poza 3: catelul se uita in afara pozei (cand e vorba de fiinte vii care merg intr-o parte sau se uita intr-o parte, spatiul spre care merg sau se uita trebuie sa fie mai mare decat cel din spate), iar sharful e facut pe gatul lui. e o incercare nereusita de caine in miscare. in cazuri de genul asta se trag mai multe poze una dupa alta, cu aparatul urmarin subiectul aflat in miscare. se numeste panning.
poza 4: e taiata in doua pe lungime si e stramba rau. linia orizontului pe apa nu va fi niciodata inclinata. atentia la detalii in timpul fotografierii inseamna sa fotografiezi, nu pozezi.
poza 5: singura cu potential, daca n-ar fi fost jumatate de poza goala pe centru (invatati compozitie, invatati sa aveti rabdare cand aveti un aparat foto in mana)
poza 6: o poza cropuita patrat cu un par si-o pasare care o taie pe mijloc vertical si ceva ce pare submarina care o taie orizontal. ce poate fi mai banal?
poza 7: doar pentru ca e poza cu basescu, nu inseamna ca are valoare. mai ales ca subiectul se uita in afara pozei. daca tragi o diagonala din coltul dreapta sus pana in cel stanga jos observi ca sub diagonala nu ai nimic de vazut. jumatate din spatiu e irosit.
o fotografie adevarata nu e cea care te face sa exclami „mama, ca misto”, ci cea in fata careia stai in contemplare tacuta.
Trebuie sa recunosc… bune fotografii si buna initiativa…
hai… continua :D
@Dan Dragos – N-am pretentia ca-s fotograf profesionist, ok? :)
cred ca poza asta e cea mai reusita poza a lui Base. ha ha hah
@dan dragos
prietene, considera ca ai intrat la mine in casa cand ai comentat
asa ca te rog sa fii mai civilizat
nu obisnuiesc sa moderez comentarii
dau direct IP ban
considera asta un avertisment
merci de intelegere
imi place poza cu cainele… :)
@dan dragos in 3 luni termin arte plastice, sectia foto-video (ca sa stii de unde vin). fotograf este orice om care are un aparat foto si alege sa il foloseasca. daca un turist trage un film de 36 de pozitii cu aparatul sau de snapshot de 60 de lei se cheama ca ea a facut fotografie si pe cale de consecinta este fotograf(sau si fotograf pe langa eventual alte indeletniciri). diferentele pto desigur aparea in timp atunci cand de la baza de fotograf, un individ poate alege sa aprofundeze fotografia si atunci sa aspire spre a devenii artist vizual, fotoreporter, documentarist, etc.
sa te apuci sa analizezi tu fiecare poza a unui om pe care intuiesc ca nici nu il cunosti si sa iti dai tu cu parerea despre compozitie, expunere, whatever, este doar un trist gest de diletantism si evidenta frustrare.
sunt convins ca tu esti fiul pierdut al lui Roland Barthes. si de asemenea sunt convins ca ai propria ta comisie ce acorda statutul de fotograf dupa criterii clare si sfinte. dar poate data viitoare o sa stii cand sa taci si sa inveti ca modestia si bunul simt ar putea merge mana in mana cu un domeniu creativ ca fotografia.
@Jack
merci de precizarile mult mai bazate decat ale mele :))
dar te rog nu te enerva
stiu ca e greu cand vorbesti cu „geniile” care nu sunt „de duzina” ca si noi
dar sa incercam sa nu iesim din starea noastra de amatori carora le place foarte mult ce a fotografiat „amatoarea” anca :)
merci
@chinezu corect. imi recalibrez expunerea acum. pozele sunt chiar faine, ca uitasem esentialul mai devreme :)
@Jack @Chinezu – Multumesc… sunt datoare. Ma simt mai bine :))
@dan dragos Parca am mai auzit undeva expunerea asta cu omul care priveşte in afara pozei, ca nu e bine… hmmm. Fii atent fază, am mai descoperit o poza aiurea, e făcuta de un oarecare Korda sau Kodak, nu ma pricep. Omul din imagine se uita in afara pozei.
iaca poza http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/7/78/GuerrilleroHeroico.jpg
„daca tragi o diagonala din coltul dreapta sus pana in cel stanga jos observi ca sub diagonala nu ai nimic de vazut”.
Pe bune, verificati poza. Poate doar chestia aia de la fermoar da’ in rest nimic. E că esti valabil?
@anca in primul rand bravo. si pt fotografii si mai ales pt curajul de a le publica
@chinezu.. congrats pt initiativa
@anca&chinezu scz ca nu ma pot abtine dar un anume comentariu m-a facut sa vreau aproape sa ies in strada :D. insa cum sunt o doamna o sa fiu cuviincioasa … asadar…
@dan dragos. pffff.. nici nu stiu cum sa incep …asa de multe imi vin la gura acu .. da chiar nu pot sa tac pur si simplu … pt o persoana care pare a avea cunostinte teoretice asa de vaste despre fotografie as spune ca in comentariul tau nu am gasit absolut nimic constructiv.. sa demolezi ceva e f usor ..sa ne dam mai destepti ca altii e meteahna romanului si e plina de penibil …
ma gandesc eu asa dupa mintea mea de blonda prostuta ca atunci cand cineva alege sa fotografieze ceva face lucrurl asta in primul rand din pasiune. nu stiam ca fotografia inseamna formle matematice si nu mai stiu eu ce … pai dupa cum te exprimi tu ..daca traiai pe vremea lui picasso erai in stare sa il arzi pe rug ca nu a pictat dupa canoanele stabilite deja…
ultima fraza din comentariul tau ma duce cu gandul la o vorba veche..prostu nu e prost destul pana nu e si un pic macar fudul … iar aroganta sa crezi ca esti singurul care poate stabili cum tre sa reactionez eu cand privesc o fotografie ma indreptateste sa iti atribui o asemena caracterizare.
uite si cateva motive pt care mie persoanal (precizez ca nu am habar de compozitie si alte chestiuni tehnice dar cu siguranta pot aprecia un lucru frumos) aceste fotografii imi plac.
la 1. ma face sa ma gandesc la Sin City prin scoaterea in evidenta a culorii marului.
2 surprinde dupa mine alaturea dintre gingasia florilor , duritatea fierului si al peretelui finisat grosolan si linistea cerului . mi se pare compozitie faina
3 suprinde bucuria cainelui de a alerga in zapada.. am si eu caine si vad cat e de fericit cand il alerg in zapada
la 4.. cand stai si asculti valurile ..cine spune ca orizontul nu se si inclina daca tu vrei sa il inclini ?
la 5 poti vbi de multe ..dar cel mai interesant pt mine e ca desi lumea se vede cu susul in jos tot are un sens
la 6 ..fotografia se cheama vraja marii nu pt ca arata o bucata de mare ..ci pt ca a sprins inscriptia vraja marii de pe mal inversata
la 7 … ma face sa rad si sa ma gandesc la strigarea fotografilor ambulanti ..hai la poze cu maimuta
asadar .. destule motive pt care sa pot spune wow anca… bravo !! si sa ii doresc sa continue cu fotografia pt ca mie uneia imi place ce vad la realizarile ei …
@ chinezu ..scz inca o data daca nu mi-am exprimat indignarea ca o adevarata doamna ..da la cat m-a infuriat baiatu asta cu ce a spus ..de puneam mana pe el ii spuneam mai multe :P
Comentez rar şi (dat fiind că şi eu cochetez cu imaginea) mă abţin de la a „analiza” fotografii. Prefer să asist de pe tuşă la succesiunile de argumente şi să încerc să învăţ din greşelile altora Nu înseamnă că’mi şi iese, neapărat.
Cu atât mai rar îmi las linkul când comentez.
Nu şi de data aceasta, pentru că, întâi de toate, domnule Dan Dragoş, dacă ai ştii aşa cum reiese din efortul depus, câte ceva despre fotografie, despre poză, despre, în fine, imortalizare, nu ai omite faptul că ceea ce pe un individ îl impresionează îl poate lăsa rece pe un altul. Şi invers, desigur.
Cum relaţia mea cu geometria este simplă – ne salutăm dar nu stăm de vorbă – am să spun despre acea primă imagine că îmi sugerează un început. Sau un sfârşit. Chestie de locul dinspre care priveşti lucrurile. Îmi sugerează, însă, un învingător: fructul care s’a încăpăţânat să moară în picioare.
A doua imagine îmi inspiră o îmbrăţişare. Deşi, acum, privind a doua oară, îmi poate semăna şi cu o fugă pe furiş.
Câinele este o poezie. Sunt subiectiv – ador câinii, mult mai mult decât pe oameni. Ar mai fi liniile ascensionale şi o inducţie de optimism, un punct imaginar (poate inexistent) de convergenţă al planurilor pe care (eu, cel puţin) îl simt, senzaţia de viu pe care unsharful îl sugerează…
Patru: domnule, tu n’auzi liniştea aia care îţi urlă în suflet, acolo? În plus, ambele jumătăţi au detalii care nu meritau omise.
Oglinda (poziţia cinci) compensează prin fundalul cald din spaţiul neocupat. În rest, este jocul dea echilbrul balanţei într’o relaţia în care neastâmpărul copilului basculează anarhic, anomic şi brownian între cei doi poli de siguranţă.
Şase: mai banal e să cauţi matematici într’o clipă. Acea imagine este o clipă. Un pendul (răsturnat) încremenit. Un om care aridicat privirea şi a îndrăgit ce a văzut.
La ultima poză nu pot decât să întreb un lucru: cine poate garanta cui i se adresează privirea lui Traian Băsescu, într’un moment sau altul?
Păi… cam asta am vrut să spun.
Cele faine!
Un pozar diletant
PS: factorul „uau!” este de multe ori determinant în impregnarea unei emoţii pe conştient.
PPS: atât de mult am căutat perfecţiunea, la vremea mea… până am învăţat că fericirea este un săculeţ de firimituri, nu un lingou. Aberez, scuzaţi.
M’a trişat ortografia de câteva ori.
cred ca base si cainele ar fi fost o asociere buna, cainele parca vine jucaus spre base, base zambeste dar stie si el ca nu e zambetul lui
Pingback: Expozitie la Chinezu | Anca Bundaru