Numai vreo 3 lei. Noi. Pentru că mi-am dat seama că nu o am în print acasă. Ceea ce nu se face. Oricât de de-ampulea ar fi, e totuşi Constituţia noastră, ce mama dracului. Aşa că mi-am smuls din puţinul meu financiar şi acum o am în bibliotecă. Zilele astea o să mă apuc să o citesc. Ar fi pentru a patra oară. Nu că m-ar ajuta la ceva. Call me chinezu…
Recunosc spăşit că această năucitoare Constituţie nu e ceva cu care să ne lăudăm, precum fac americanii cu amendamentele lor. Pentru simplul motiv că nu ai cu ce te lăuda. Pentru că a noastră Constituţie nu e ceva înălţător, pozitiv, plin de mesaje de alea numai bune de făcut filme cu Brusc Willis pe ele, cum e la americanos. La noi, precum la fraţii noştrii seci francezi, orice lege, cu atât mai mult cea fundamentală, nu e chestiune de joacă şi de înălţat mândru pieptul. E doar o însăilare de articole, cuvinte şi preţiozităţi care să ne ţină capul plecat şi să ne ofere dreptul de netăgăduit de a nu îndrăzni să mişcăm ceva în contra intereselor statului, care interese, evident, se înciotrichează fundamental cu interesele noastre, ale individului, dar numai undeva pierdut printre cotoarele cărţuliei fudulii…