Am cumpărat Constituţia. Ieftin…

Numai vreo 3 lei. Noi. Pentru că mi-am dat seama că nu o am în print acasă. Ceea ce nu se face. Oricât de de-ampulea ar fi, e totuşi Constituţia noastră, ce mama dracului. Aşa că mi-am smuls din puţinul meu financiar şi acum o am în bibliotecă. Zilele astea o să mă apuc să o citesc. Ar fi pentru a patra oară. Nu că m-ar ajuta la ceva. Call me chinezu…

Recunosc spăşit că această năucitoare Constituţie nu e ceva cu care să ne lăudăm, precum fac americanii cu amendamentele lor. Pentru simplul motiv că nu ai cu ce te lăuda. Pentru că a noastră Constituţie nu e ceva înălţător, pozitiv, plin de mesaje de alea numai bune de făcut filme cu Brusc Willis pe ele, cum e la americanos. La noi, precum la fraţii noştrii seci francezi, orice lege, cu atât mai mult cea fundamentală, nu e chestiune de joacă şi de înălţat mândru pieptul. E doar o însăilare de articole, cuvinte şi preţiozităţi care să ne ţină capul plecat şi să ne ofere dreptul de netăgăduit de a nu îndrăzni să mişcăm ceva în contra intereselor statului, care interese, evident, se înciotrichează fundamental cu interesele noastre, ale individului, dar numai undeva pierdut printre cotoarele cărţuliei fudulii…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Sau comentează direct cu contul tău de Facebook: