Întrebarea este, fireşte, aproximativ retorică. Dar nu mai puţin necesară. Deşi, fireşte, iarăşi vom ajunge să discutăm aceleaşi lucruri, cu aceleaşi argumente, unii de un anti-comunism desuet, iar alţii de un nostalgism natâng. Puţini sunt cei pe zona de, hai să îi zicem în lipsă de altceva mijloc, care să accepte anumite argumente şi de o parte, şi de cealaltă şi să respingă anumite argumente din ambele tabere.
Eu personal, ca român ce am prins comunismul 14 ani din viaţă, îmi asum perioada asta din istoria noastră. Sună penibil să spun asta, ştiu, dar orice declaraţie de principiu de acest gen nu are cum să sune altfel decât penibil în condiţiile în care de atâţia ani de zile orice luare de poziţie pe chestiunea în cauză nu a fost altceva decât diluarea până aproape de dispariţie a substanţei grave a unei astfel de declaraţii.
Comunişti mai există. Sunt cei care au fost membri ai PCR sau cei care sunt în continuare, declarativ, susţinători ai acestui curent. Dar, pe de altă parte, există şi homosexuali (şi o spun fără cea mai mică urmă de ceva nasol), columbofili, contabili. Alătur comuniştii acestor categorii pentru că eu nu pot să bag comunişti la categoria „politic”. Pentru că nu au fost şi nu sunt (câţi mai sunt) nici acuma raliaţi la o ideologie politică, la o doctrină. Ca şi celelalte categorii, comuniştii s-au grupat după total alte considerente decât cele politice, au fost doar cei care au umplut cofragul social aşezat de comunism, cofrag care, ştiţi bine, nu avea nici o legătură cu politica aşa cum o înţelegem noi acuma. Actualii comunişti se raportează nu la doctrinele actuale sau la partidele de acum când îşi caută sau declamă identitatea, ci tot la pierdutul lor loc din cofragul social numit comunism (siguranţa locului de muncă alea alea).
Comunişti mai există, deci. Aşa şi? E vreo problemă? Eu nu văd nici una. Sau, altfel spus, ce să facem cu ei dacă tot îi avem, să le retragem drepturile civile, să îi expulzăm? Cu ce e mai presus dreptul tău de a merge şi a te îmbăta ca porcul a într-un club de fiţe decât dreptul comunistului de a-şi trăi prezentul într-un recurs permanent la istorie? Atâta vreme cât se presupune că legile se respectă şi că democraţia nu are de suferit câtuşi de puţin.
Aşadar, revenind la întrebarea din titlu, pentru voi ce mai înseamnă comuniştii?
14 thoughts on “Ce mai înseamnă pentru voi comuniştii?”
aveam 6 ani în 1989, pentru mine comunismul trăit înseamnă amintiri vagi despre cozi în care oamenii socializau, telejurnal, europa liberă și bancurile politice. nu am dus lipsă de nimic, mulțumită alor mei. ca ideologie, comunismul îmi repugnă profund, însă în același timp, sunt de părere că fiecare e liber să creadă ce vrea, cât timp nu-mi afectează mie libertățile și drepturile fundamentale
Dreptul cuiva de a merge sa se imbete ca porcul nu (prea) afecteaza pe altzii, cel mult nevasta, soacra, copiii si sectoristul din colt chemat sa rezolve scandalul familial.
In schimb, dreptul unuia de a preamari un sistem politic care a dus la expropieri extinse, la deportari, oameni morti, vietzi schilodite, demnitatea umana calcata in picioare, pe o perioada extinsa de timp, de doua-trei generatii, este cu totul altceva.
Daca tot facem asta, hai sa fim nostalgici si dupa nazism (au facut autostrazi, au vrut sa faca o uniune europeana mare cat china) sau dupa invaziile tatare (au invatat oamenii sa fie always on the edge, au contribuit la diversificarea bazinului genetic al populatiei).
Comme on, Chinezule. Nu orice a fost in istorie merita sa fie apreciat… :(
ei, da, dar cred că autorul se referea la libertatea de conștiință, alegere șamd pentru cei ce împărtășesc nostalgii comuniste, din convingere sau doar din teribilism. să nu-i bătem cu pietre :D
@Turambar
nu trebe sa fim tu sau eu nostalgici
noi oricum nu suntem
eu vorbesc de dreptul lor de a fi asa
si nostalgicii dupa comunism, si nostalgicii dupa nazism
si eu si tu, preuspun, le contestam parerea, optiunea, prostia, daca vrei
dar nu avem cum sa contestam dreptul lor fundamental de a alege sa fie asa cum sunt
@Chinezu,
citat:” Alătur comuniştii acestor categorii pentru că eu nu pot să bag comunişti la categoria “politic” „.
Daca tu nu poti sa ii bagi, macar poti accepta dreptul altora la opinie de a plasa pe comunisti la categoria respectiva.
Nu pot sa nu remarc si falsul silogism folosit in postul tau: comunistii sunt din categoria minoritati sau hobisti, romanii nu au nimic cu ei deci nici comunistii nu sunt rai….
Manipularea ta, total nevinovata sunt convins, datorata probabil doar unor clisee asta este ajutata de omisiunea voita a distinctiei intre simpli membri pcr si nomenclatura regimului.
Intrebarea mea este: Cum iti asumi tu concret perioada comunista? Prin acest post cumva?
Eu mi-am asumat aceasta perioada tot ca si tine, scriind, mai modest si nu pe bloguri, doar cateva articole despre colectivizarea agriculturii.
Pentru mine „comuniştii”, „comunismul” etc nu sunt decât termeni de propagandă utilizaţi de politicieni care nu au o ideologie, un program politic de guvernare, dar vor să ajungă la putere speculând efectul de repulsie pe care îl provoacă aceste cuvinte demonetizate şi demonizate.
Comunismul ca şi creştinismul, în teorie, sunt cele mai umane doctrine care au apărut vreodată pe pământ, dar mulţi confunda un regim, un sistem politic cu o ideologie. Una e să vorbeşti despre regimul lui Stalin sau al lui Hitler şi alta e vă vorbeşti despre comunism şi nazism. Cei care au creat aceste sisteme au urmărit tocmai să distrugă ideea de comunitate, de societate şi de naţiune, lucru care le-a reuşit din plin.
eu cred că – exceptând un grup restrâns de persoane, profund ideologizate și convinse de adevărul imuabil al cauzai lor – nu există propriu-zis comuniști. există doar un grup de oameni ce acapareză și păstrează puterea în interesele personale, folosindu-se în acest sens de o spoială ideologică.
@anonim
n-am inteles nimic…
dar nu tu esti de vina, ci eu
si la urma urmei de ce sa mai conteze ce spun eu? caci, dupa tine, manipulez, asa ca…
@Dan Lee
comunismul in teorie de de-a dreptul mirific, dar ajustarea teoriei la practica omoara omul
din pacate, in cazul acesta, la propriu…
@camil
pe undeva, te apropii de ce ziceam io mai sus :))
@Chinezu,
Putem trece peste partea introductiva ca sa ajungem direct la intrebare.
Multumesc.
@anonim
chair am problema cu cei care semneaza anonim
inteleg din cum scrii ca esti o persoana ok
ti-as fi recunoscator daca ti-ai asuma si numele cand comentezi
asa e frumos
iar, ca sa fiu politicos, raspunsul la intrebarea ta e da, asa imi asum eu comunismul, cum am facut-o mai sus
dar sunt deschis la propuneri pentru a-mi imbunatati procedeele de asumare
@Chinezu,
eu am o problema cu cei care semneaza cu numele productii de un anume fel. Nu este nici o aluzie, ziceam asa in general.
Postez anonim pentru ca pun continutul pe primul plan, probabil reminiscenta de mentalitate comunista.
Si fiecare apropitar de blog are dreptul sa ma cenzureze daca nu ii miroase bine semnatura mea de anonim.
Daia ii apreciez pe acei blogarii, inclusiv pe cei cu palariile mici, care, punand accentul pe continut, ma tolereaza fara semantura.
@Chinezu Eu cred că punerea în practică a fost pusă în mod intenţionat greşit, pentru a ne face să nu ne mai dorim în veci aşa ceva.
Faptul că în 1989 PCR avea circa 4 milioane de membri de partid nu înseamnă că în România erau 4 milioane de comunişti, ci doar că aveam 4 milioane de oportunişti cu patalama la mână. Atât şi nimic mai mult! Efectul de turmă, şi punct.
Discuţia despre comunismul românesc din anii 80 şi de după este pe cât de stupidă, pe atât de inutilă. Putem discuta însă despre incapacitatea noastră de a adera la o cauză, oricare ar fi ea, şi de a lupta pentru ea. Asta ne-a adus în buda în care suntem acum.
Eu cred ca violenta cu care se discuta in ziua de azi despre comunisti reprezinta un caz de studiat in scoala despre manipulare.
Au fost comunisti, sunt si vor fi. De ce? Pentru ca reprezinta o optiune politica, la fel ca oricare alta. Nu comunismul ne-a chinuit pe noi. Ne-au chinuit niste oameni, care, sub acoperirea comunismului, au facut ceea ce fac si conducatorii din ziua de azi: si-au urmarit propriile interese, in dauna celor multi.
Sa ne aducem aminte ca jos comunismul s-a stricat dupa 22 decembrie? Ca problema fundamentala a acelor ani a fost ‘Jos Ceausescu’?
Dar agresivitatea asta e doar incapacitatea de a analiza corect un fenomen, de a te lasa influentat de anumite pareri si de a le lua ca atare, fara sa le mai treci prin filtrul propriu. E doar o tema de campanie care a prins inadmisibil si regretabil la tineri.
Pana la urma, toti cei care avem 30-40 de ani am fost comunisti, pentru ca am fost soimi, pionieri, utecisti, nu?