Mărturisesc faptul că am citit cartea lui Grigore Ciascai ”Ispita lecturii” pe nerăsuflate. Din pricini totalmente subiective. Pentru ca ”tata” Grigore, cum îi zicem noi în cercul nostru de tovarăși, este, oricum am lua-o, unul din oamenii care au fost alături de mine in anumite momente cheie ale existenței mele și, de aceea, va rămâne pentru mine mereu… tata Grigore.
”Ispita lecturii”, publicată de Editura Proema, a fost un cadou pe care familia lui Grigore, ”mama” Florica, Paula si Bogdan i-au făcut-o, ca o surpriză de ziua lui. Ce mi-a plăcut la ”Ispita…” este că reprezintă o ”adunătură” de gânduri, păreri, critici literare (poezii in special), citate strânse în urma serioaselor lecturi pe care știu că le execută Grigore și, mai ales, frânturi de jurnal dintr-o perioadă zbuciumată a Maramureșului administrativo-politic, momente în care am fost și eu implicat, de unde interesul meu sporit.
Există, însă, o zonă unde eu personal nu rezonez pe aceeași lungime de undă ca și tata Grigore, singura de fapt: aceea a naționalismului. Asta nu înseamnă că Grigore este ceva ultras de ăla rrromân verde, doamne ferește, ci doar că are anumite abordări care mie mi se par un pic forțate pe linia naționalistă. Cel mai probabil aici se vede diferența de vârstă între noi doi și diferența de expunere la istoria trăită direct care a fost comunismul.
Ar fi fost și culmea să fiu de acord 100% cu ce scrie în carte și știu că și tata Grigore ar fi fost dezmăgit dacă aș fi făcut așa ceva :)
4 thoughts on “Ispita lecturii”
Incet, incet acesta o sa devina un blog cultural :)
nici o sansa, draga :D
atata doar ca acuma in perioada asta citesc de rup
pentru ca stiu ca o sa urmeze niste vremuri… limitate :)
asa ca profiit
Eh, ar fi fost interesanta o recenzie mai amanuntita. oricum, chiar si asa…tot mi-a starnit interesul.
mi-ai trezit curiozitatea.