Bun. Stiu deja, anticipez cu un acut simt al anticipatiei, faptul ca multi dintre tovarasii mei imi vor spune dupa acest post baaaaa, te-ai tampit?! Pentru ca cei din jurul meu ma stiu cat de acid eram si sunt impotriva a ceea ce se intampla de mult prea mult timp la TVR. Cu toate acestea, azi o sa va spun ceva altfel.
Despre Ionel Stoica. Il stiti toti. Comentatorul ala mai bursucel, cu voocea aia sfatoasa, care ne-a insotit de la Revolutie incoace in tot ce insemna fotbalul de nationala si nu numai. L-am cunoscut cand am fost in Trophy Tour, cu trofeul Champions League, adus in Romania de Unicredit. Am povestit cu el de multe ori, caci, zau, e o inepuizabila sursa de informatii, cancanuri si tot ce vrei despre sportul romanesc. Am aflat unele lucruri cutremuratoare, altele absolut dementiale. Ca om, Ionel este tipul shmekerasului simpatic, asa, mai miticar, pus pe sotii si pe glume tot timpul si, fireste, ca doar e comentator, care comenteaza mult despre toti si despre orice :D. Un tip ok, per total.
Dar…
Ca profesionist este jos palaria. Cand era de facut treaba, parca se transforma, zambetul si atitudinea de shmeker ii dispareau si intra in ritmul de lucru. Isi facea notite in fiecare seara cu ce a facut in ziua precedenta si cu ce are de facut in ziua urmatoare. Isi nota ideile principale pe care le are de rostit in timpul turneului, caci a fost MC in orasele unde ne-am oprit, discuta cu Florin cameramanul cam cum sa abordeze unghiurile de filmare in locatiile respective. Pentru mine Ionel Stoica ramane in memorie ca omul zgribulit, cu barbia afundata adanc in gulerul pulovarului mult prea subtire pentru racoarea de afara, undeva printre dealurile superbe dintre Brasov si Arges, cautand un unghi de filmare care sa surprinda superbul truck Champions League serpuind prin minunatul peisaj romanesc.
Puteti sa ma injurati, dar asta e concluzia mea: Ionel Stoica e un mare profesionist. Am vazut destui asa zisi profesionisti de televiziune la viata mea ca sa imi asum categoric ce spun aici.
Hai Romania!
Foto: io cu Duckadam si cu Ionel Stoica, asteptand trofeul Champions League la Nadlac.
