Să analizăm succint această picture. Surprinsă aseară în Parcul Herestrău din Bucureşti.

Să ne închipuim meşterul care a realizat această lucrătură metalico-vopsitorească, în micul său atelier, undeva prin centrul Bucureştiul, faţă în faţă cu spatele unei clădiri numa’ sticlă şi metal, cum îşi adună toolurile, tocite de cei 27 de ani de când lucrează cu ele în slujba statului şi spre bunăstarea poporului, cum îşi potriveşte ochelarii, legaţi cu sârmă cuprată, pe ochi, mijind privirea spre bucăţita de hârtie, scoasă la o imprimantă HP, pe care scrie ce trebuie el să scrie pe respectivul sign.

Ne mai putem imagina cum meşterul, care ar fi trebuit să iasă de mult la pensie, dar ce dracu’ să facă acasă, îl întreabă pe ucenicul lui, un nemernic de ăsta tânăr, cu cercel în ureche şi, bănuie meşterul, unul în buric, „bă, Vasile, ia uite şi tu că ai ochii mai buni: cu doi de s e virelesul ăsta aici” şi cum Vasile, uitându-se cu un dispreţ emo la meşter, dă abia perceptibil din cap, rostind „da, tataie, cu doi de s şi un w”, ieşind apoi agale să tragă o ţigare.

Lămurit asupra înţelesului a ceea ce are de făcut, meşterul scoate din spatele unui dulap ce abia se mai ţine în balamale un indicator pe care scria cu litere de o şchioapă „Trăiască Partidul Comunist din România!” şi îl priveşte cu un ochi întredeschis, măsurând la plezneală cum să facă să intre noul text, ăla cu doi de s şi un w, să iasă potriveală maximă. Decide că îi iese din prima, fără şablon, că doar după atâţia ani de lucrat în câmpul muncii…

Nu mai vrea să pornească compresorul. Că iar sare Geta de la contabilitate că prea mult curent consumă. Aşa că ia pompa aia manuală, pe care a tot reparat-o de 20 de ani încoace, pune nişte vopsea albastră, rămasă de pe vremea când vopsise ceva pentru PSD-ul ăla când era încă albastru, şi se apucă de stropit. Nu îi ia mult. După 3 minute, bucata de tablă e albăstrită complet. O lasă la uscat, cât completează el ceva hârtii pentru personal, că are de făcut de astea mai toată săptămâna, mai ceva ca pe vremea comuniştilor când trebuia să dai raportul şi când mergeai la budă.

Pune mâna pe tablă. Vopseaua uscată. Şi se apucă de scris. Textul cu doi de s şi un w. Termină lucrarea. Aşează tabla sub formă de săgeată pe bancul de lucru, se dă doi paşi mai în spate, înclină un pic capul spre stânga şi se declară mulţumit de ce a ieşit. Îl simte pe Vasile intrând şi aude întrebarea „tataie, da’ matale şti ce ai scris acolo sau scrii ca boul care eşti?”. Meşterul dă din umeri şi îi răspunde, punându-şi ochelarii cu sârmă cuprată în buzunarul salopetei: „Ştie miliţia ce am scris… Da’ e bine. Că e cu doi de ss şi cu un w”.

Şi se duce spre telefonul cu disc să anunţe la şefu’ că indicatorul e gata. Vasile mai iese la o ţigare…