Asa scriu si eu postarea asta de parca mi-ar fi cerut-o cineva… Dar nu. O scriu ca asa vrea muschiul meu de sofer sarit bine de 200.000 de km la bordul personal si caruia ii place sa calce pedala sa vada ce poate o masina.
Am condus un Ford Mondeo (motor de 2200, 150 cai) de la Bucuresti pana la Timisoara. Nu i-am dat foarte tare „in gura”, pentru ca nu eram singur in masina, asa ca nu am putut testa cu adevarat, la blana, masina. Dar, la urma urmei, nici nu ar fi fost cazul. Iti dai seama de cum e Mondeo din primii kilometri…
Dupa cei peste 500 de km condusi cat de cat mai sportiv, concluzia aia mare care se desprinde despre Ford Mondeo este urmatoarea: te simti bine cu ea la drum. Motor puternic, care te ajuta ca lumea in depasiri, frane chiar bune, stabilitate mai mult decat ok. La confort nu as putea sa ii dau nota 10, dar undeva pe la 9 primeste clar. Directia e un pic cam ridigida, dar isi face bine treaba. Consumul e surprinzator de bun pentru un motor asa de puternic, viteza 6 ajutand clar pe felia asta.
Ce mai tura-vura, o masina cinstita, care isi face treaba cu maxima seriozitate si fara sa te smechereasca. Tocmai de aia nu cred ca mi se potriveste…
Personal prefer masinile cu mai multa personalitate. Care sa te enerveze in timp ce iti plac de nu mai poti. Ford Mondeo este, si nu imi vine sa cred ca spun asa ceva, cam burgheza, cam prea cinstita pentru ce mi-ar place mie. O recomand, insa, celor carora le plac masinile care nu le rezerva surprize si pe care pot sa se bazeze fara probleme ca ii duce si ii aduce ok.
1 thought on “Cronica de masina. De Ford Mondeo”
Pingback: Chef în lanul cu bloggări « Verba volant, scripta manent