Cosmin Popan cu al său concurs cu premiu un Pegas m-a trimis un pic înspre amintirile din perioada când rupeam bicicletele în concursuri de viteză, de căţărare sau, cele mai tari, de oprire în cazătură la punct fix (cine se oprea cel mai aproape de punctul fix fără să îl atingă era câştigător).
Ce vremuri extraordinare…
0 thoughts on “Vai ce dor îmi este de juliturile din copilărie…”
chiar asa, ce vremuri! bicicleta Pegasus a lu sore pe care ma dadeam mai mult io :) bicicleta cu scaun lung, pe care incapeau verisoarele si prietenele. cel mai mult o plimbam pe Mada Ghigu. cum mai coboram noi dealu’ din Cindeni in goana mare…
deci dacă vreeeei, te julesc io un pic, numa să ne videm:-)
Faceţi o faptă bună şi scrieţi cum se numeau modelele de Pegas – cel avangardist cu coarne (pentru debutanţi), cel pentru fete cu picioare lungi şi evident fără sutien şi cel care arăta ca un Tohan fără bară??
Tare rău e să te lase memoria…