Vai ce dor îmi este de juliturile din copilărie…

Cosmin Popan cu al său concurs cu premiu un Pegas m-a trimis un pic înspre amintirile din perioada când rupeam bicicletele în concursuri de viteză, de căţărare sau, cele mai tari, de oprire în cazătură la punct fix (cine se oprea cel mai aproape de punctul fix fără să îl atingă era câştigător).

Ce vremuri extraordinare…

Share on facebook
Distribuie pe Facebook
Share on linkedin
Distribuie pe LinkedIn
Share on whatsapp
Distribuie pe Whatsapp

0 thoughts on “Vai ce dor îmi este de juliturile din copilărie…”

  1. chiar asa, ce vremuri! bicicleta Pegasus a lu sore pe care ma dadeam mai mult io :) bicicleta cu scaun lung, pe care incapeau verisoarele si prietenele. cel mai mult o plimbam pe Mada Ghigu. cum mai coboram noi dealu’ din Cindeni in goana mare…

  2. Faceţi o faptă bună şi scrieţi cum se numeau modelele de Pegas – cel avangardist cu coarne (pentru debutanţi), cel pentru fete cu picioare lungi şi evident fără sutien şi cel care arăta ca un Tohan fără bară??
    Tare rău e să te lase memoria…

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

4900 de abonați la newsletterul meu n-au cum să greșească :)