Cosmin Popan cu al său concurs cu premiu un Pegas m-a trimis un pic înspre amintirile din perioada când rupeam bicicletele în concursuri de viteză, de căţărare sau, cele mai tari, de oprire în cazătură la punct fix (cine se oprea cel mai aproape de punctul fix fără să îl atingă era câştigător).
Ce vremuri extraordinare…
NOU: Îți recomand masterclassul meu de digital marketing în 22 lecții video.
Citește cartea mea ”Ce ne facem, domle, cu influencerii ăștia?” și, dacă nu îți place, îți dau o bere :D
Abonează-te la newsletterul trimis de maximum două ori pe săptămână celor peste 5.300 de abonați.
Despre autor: Fondator și asociat al agenției de comunicare integrată Kooperativa 2.0. Trainer cu peste 300 de workshopuri pe teme de marketing digital susținute. Speaker și moderator la peste 300 de evenimente de business. Blogger din 2007, cu peste 13.000 de articole scrise.
Contact: cristi@kooperativa.ro
5300 de abonați la newsletterul meu n-au cum să greșească :)
Abonarea este aproape gata!
Mai trebuie doar să îți confirmi adresa de email.
Pentru a completa procesul de abonare te rog să accesezi link-ul din emailul de confirmare pe care l-ai primit.
0 thoughts on “Vai ce dor îmi este de juliturile din copilărie…”
chiar asa, ce vremuri! bicicleta Pegasus a lu sore pe care ma dadeam mai mult io :) bicicleta cu scaun lung, pe care incapeau verisoarele si prietenele. cel mai mult o plimbam pe Mada Ghigu. cum mai coboram noi dealu’ din Cindeni in goana mare…
deci dacă vreeeei, te julesc io un pic, numa să ne videm:-)
Faceţi o faptă bună şi scrieţi cum se numeau modelele de Pegas – cel avangardist cu coarne (pentru debutanţi), cel pentru fete cu picioare lungi şi evident fără sutien şi cel care arăta ca un Tohan fără bară??
Tare rău e să te lase memoria…