Nu io am zis asta. Am citat din Gabriela Cretu, care tocmai ce isi incheie cariera de europarlamentar. Cartea cu citatul din titlu se numeste „Urasc realismul politic” (editura Lumen). E o colectie de editoriale sau comentarii, nici io nu stiu, pe care Gabi le-a scris pentru Cronica Romana in ultimii 2 ani.

Pe masura ce siteam cartea, de fapt articolele, cum va spuneam, imi dadeam seama ca (te superi pe mine sau nu, asta e fix treaba ta, Gabi), Gabriela Cretu e si pacat sa o mai frece prin politica. Din cel putin doua motive mari si late:

1. Dezamagirea (ca sa nu zic sictirirea care se simte din fiecare paragraf) fata de rezultatul politic al politicii (pe toate fronturile si la toate nivelurile) este, oricum o iei, totalmente contraproductiva pentru, hai sa ii zicem, bunul mers inainte al misiei de politician. Nu ai cum sa simti asa si sa si poti reusi ceva ca politician. Nu in lumea asta. Nu asa…

2. Gabi e mult prea desteapta pentru a fi limitata de statutul de politician (stiu ca tu zici, Gabi, ca ai spus mereu adevarul dar, si pe asta o stii, nerostirea intregului adevar e si ea tot o forma de minciuna). E pacat sa nu se apuce de scris, de analiza, de ce vrea ea, sa faca ceea ce i se potriveste in cautarea acelei schimbari pe care simti ca o asteapta in fiecare litera pe care o scrie. Sigur ca avem si alti politicieni extrem de destepti. Dar cu un grad de ipocrizie muuuult mai mare decat al Gabrielei. De aceea ei sunt politicieni in continuare. Iar ea nu prea mai este…