Când scriu aceste Băsescu trebuie să arate cu degetul înspre un premier, care să ne ameţească încă o bună perioadă de vreme, în dulcea tradiţie a premierilor de la noi şi de aiurea. Nici nu mă interesează foarte tare numele lui. Pentru că nici nu prea are de unde alege preşedintele. Diferenţa de papagalicism dintre posibilii şefi de la Palatul Victoria este atât de mică încât chiar nu are importanţă majoră cine va fi.
Eu personal aş vrea un premier străin. Ca în fotbal. Uitaţi-vă la exemplele de naţionale care au renunţat la un patriotism prost înţeles şi şi-au adus antrenor străin. A dus cumva respectivul antrenor gloria pe care a obţinut-o cu respectiva echipă naţională la el în dulap în ţara de unde e el de baştină? Sigur că a dus-o, că doar era dreptul lui. Numai că în ţară, la popor a rămas grosul acestei glorii. Care a intrat în istorie.
Restul minunăţiei aici.