02.02.2008
Later edit: Am adresat o întrebare Corinei pe blogul emisiuni. Între un pesdist cu blog şi unul fără blog pe care l-ar alege pentru o funcţie în partid? A răspuns, cu o mică ezitare e drept (timp în care recapitula rapid care pesedist are blog şi care nu, ca să nu facă vreo greşeală): pe cel cu blog. Esteeeeeeeeeee, e de-a noastră. Deci, în anumite cazuri, blogul face diferenţa…
O ascult acum pe Corina Creţu la emisiunea BlogFM a lui Vlad Petreanu de pe NewsFM. Şi îmi place cum pune problema. Adică, cel mai important, pentru mine ce puţin, ca om care am fumat multă politică şi am ascultat mulţi politicieni la viaţa mea, le zice direct, e sinceră. Şi, de aceea, cel puţin mie (zic prostii, mai multora) îmi place.
Zice Corina: din păcate, noi cei 35 de europarlamentari români nu acţionăm ca grup, nu ne coordonăm, ci mergem fiecare pe cont propriu şi România pierde.
Aşa şi este. Şi mă bucur că cineva direct implicat o zice şleau pe faţă. Dar nu mă bucur că o să-i doară fix la bască pe toţi cei care ar trebui să dea cu basca de pământ şi să facă ceva pe direcţia asta.
Ăştia suntem, cu ăştia defilăm…
0 thoughts on “Deviza europarlamentarului român: fiecare pe cont propriu!”
e boala nationala, din nefericire :(
Multumesc mult pentru aprecieri. Si mult succes, Corina
Bai da cine spune ca trebuie sa fim colegi si sa ne placem? ce e aici, MISA? Chinezule, ia hai, de acum incolo cand ne intalnim prin cartier ne luam la paruiala dreapta. Pai ce-i asta, bre?
Aşa deci, d’aia pierde românica cã celor 35 europarla.ro le lipseşte spiritul de turmã?!?
Cum s-o fi numind „sinergia” (iliescianã) în chinezã?
ps: n-o sã-mi treacã supãrarea asta de cititor decât dupã ce mã voi delecta cu „Despre cum a pogorât Chinezu la iad şi ce pozne a făcut pe-acolo…” aşa sã şti! :(
Speranţa mea e că într-o zi oameni precum Corina Creţu vor răsturna căruţa plină cu politicieni proşti. Şi mai sper că după ce-şi vor face ucenicia în partidele de cacao existente acum, vor forma un nou partid puternic (mi se rupe dacă e de stânga sau de dreapta) în care să credem şi noi, cei pe care nici mascaţii nu ne pot scoate din casă pentru a merge la vot.