9. Mozart – Flautul fermecat (premiera 1791)

Nu ai cum să vorbeşti de un genial ca Mozart fără a intra în platitudini. De aceea platitudinesc şi io când zic că de fiecare când îi ascult vreo compoziţie mă simt parcă cu vreo 5 milimetri mai bine. Pentru că, cel puţin pentru mine, Mozart e unul dintre cei puţini care au înţeles cum funcţionează sufletul omenesc şi ştiu pe ce butoane să apese să rezoneze. Iar despre „Flautul fermecat” v-aş zice io câteva. Dar, sincer, nu pot zice absolut nimic pentru că am rămas cu gura căscată. Şi o să rămân ceva vreme aşa. Cum rămân de fiecare dată când ascult Mozart.