12.12.2007
Azi dimineaţă mi s-a întâmplat un lucru de care nu sunt mândru deloc, deloc. Am strigat la o doamnă… Se poate spune că am avut motive. Dar asta nu scuză nici un pic răcnetele mele la adresa ei.
Nu am înjurat. Dar am strigat. Am ridicat vocea. La o doamnă. Asta e din ciclul „când chinezu e un dobitoc maxim”. Iar acum mă simt ca un cârnat flauşat (vorba unui comentator de pe blogul lui Mişu Morar.
Doamna îmi blocase maşina de dimineaţă în parcarea din spatele blocului. Şi m-a ţinut aşa mai bine de o jumătate de oră. Ştiu, e o dovadă de nesimţire din partea ei. Dar nu se reacţionează la o nesimţire cu o altă nesimţire. Nu ar fi trebuit să reacţionez aşa cum am făcut-o.
Haideţi să încercăm să nu ne mai enervăm de sărbători. Ştiu că e greu şi că ocazii de a ţi se ridica tensiunea se ivesc la tot pasul în Bucureşti. Mai ales când e vorba de nenorocitul ăsta de trafic (pentru că tot la trafic putem lejer încadra şi faza cu blocatul în parcare). Haideţi să încercăm să fim măcar un milimetru mai înţelegători şi să măsurăm faptele celorlalţi cu ocaua cu care am vrea să ne fie măsurate faptele noastre.
Să încercăm, măcar de sărbători, să fim un pic, un pic mai buni. E aşa de greu?
Later edit: Recomand cu maximă căldură postul lui Vlad Petreanu.
0 thoughts on “E aşa de greu să nu ne mai enervăm de sărbători?”
Pătruns de atmosfera Sărbătorilor, azi am aruncat un vas cu apă caldă pe micul cerşetor aciuat lângă blocul nostru.
După vreo două ceasuri, o doamnă, purtând un enorm cofraj plin cu ouă, a alunecat pe coaja de banană pe care o azvârlisem, fiindu-mi de prisos. Am întrebat pe dată, din balcon:
– V-aţi lovit, doamnă?…
A mormăit ceva destul de nepoliticos.
Acum, micul nefericit, e filmat de PRO-TV, şi cred că o să apară la Ştirile de la ora 17. Datorită mie, va deveni celebru! Doamna, în schimb, a plecat (după alte ouă, presupun). Dacă mai tândălea puţin, poate-o filmau şi pe ea…
a…si eu..patrunsa de aceeasi atmosfera de sarbatoare nu m-am enervat ca un nene dibaci isi incalzea mainile in buzunarul meu…nu m-am enervat deloc! Ba chiar i-am zambit gales…:::)) Ce mai, chiar trebuie sa-i multumesc pt ca mi-a dat o poveste frumoasa pt blog :) si ca nu m-a lasat sa ma plictisesc in drum spre munca
Din pacate e greu. Omul, in tara asta, e plictisit, scarbit, stresat, obosit, e.t.c.
Mi-ar placea acest efort comun. Imi voi da silinta, macar de sarbatori.:)))
eu azi am fost atat de buna, incat i-am cerut frumos domnului Mangu sa scrie pe bogul meu texte mai scurte si mai concise!