Ieri, în sala de aşteptare de la dentist. Piticul meu Alex, de 8 ani, citea cu voce tare ceva pliant despre paradontoză. Şi textul era ceva de genul „paradontoza este paradonţiu care paradonteşte paradontind pardigma limbistică a crenelului înamorat”. Termină Alecu meu propoziţia, după care, ridicând ochi şi luând o postură teatrală zice: „Ooooo, poezie pură…”. După care, observând gura mea căscată ca la dentist, zice: „Nu că vreau să fiu sarcastic, dar asta e părerea mea”.

Ce repede şi ce frumos ne cresc copiii…