08.11.2007

Update: La întoarcere spre Bucureşti am luat acelaşi minunat autobuz până la acelaşi Satulung. După care din Satulung am luat săgeata albastră până la Jibou. Şi din Jibou, în sfârşit, în vagonul de dormit. Totul pentru senzaţionala sumă de 1 milion 8 sute mii lei vechi.

Revin cu poveşti din criptă. Din cripta CFR. Adică facem follow-upul (că ştiu şi cuvinte de astea) de la un post anterior. Deci, pentru a ajunge din Bucureşti în Baia Mare am ales varianta unui accelerat, la cuşetă, care cică te duce direct până în Satulung, cam la 15 km de Baia Mare, de unde te preia un autocar. Cel puţin aşa era reclama de la agenţia CFR de unde am cumpărat biletul. Doamna de acolo (de altfel foarte simpatică) mai zicea că vagonul de cuşetă este unul nou-nouţ, că sunt doar 4 paturi în compartiment, că totul e lună şi bec.

Înarmat cu un optimism mai ceva decât cel al lui Geoană că o să câştige alegerile şi cu o încredere în CFR mai ceva decât încrederea lui Petre Roman în Băsescu, pornesc la drum. În gară prima lovitură directă: vagonul ăla nou avea vreo 27 de ani bătuţi pe muchie, compartimentul de 4 paturi era clar de şase, iar designul interior era de o superbie senzaţională. Linoleumul de pe jos conţinea o frescă deosebită, compusă dintr-o combinaţie inedită de arsuri de ţigară, gumă de mestecat întinsă în forme surprinzătoare şi urme totalemente aspectuoase de urme de cizme de cauciuc târâte cu o trasă originală de linoleumul mult mai original.

Dar gata, nu mai vorbesc de cum arăta vagonul şi compartimentul. Mai bine vă ofer mici instantanee, făcute pe telefonul mobil, cu autocarul de 5,73 stele cu care am fost transportaţi cei 15 km de la Satulung în Baia Mare. Şi închei spunând cu tărie şi fermă dârzenie: Cacă-te Frate Române/Cacă-te Fără Ruşine/ Pe Căile Ferate Române. Punct.