Despre stimabilul Richard Balint, v-am spus aici pe blog, când mi-a plăcut corespunzător de el în muzicalul ”My Fair Lady”, unde l-a jucat foarte bine pe Higgins. Apropo, puteți să vedeți muzicalul în decembrie, aveți aici programul. De ce să mergeți să îl vedeți, am zis aici, chiar vă recomand.

Am făcut un interviu cu Richard. Pe care îl public azi, când este ziua sa. Ca să îi zic pe stil de blogger un ”La mulți ani” așa #cumsecuvine :D

Cristian China-Birta: Hai să începem direct: cine ești și ce vrei de la viața noastră? :)) Așa, pe scurt, să știe lumea despre cine citește!

Richard Balint: Sunt doar un actor din provincie, care a ajuns actor nu pentru ca si-a dorit, ci pentru ca asa s-a nimerit. Ce-i drept, azi, dupa aproape 20 de ani de meserie, recunosc ca s-a nimerit bine.

Nu am fost de vreo 5 ani în Oradea. Am auzit că este spectaculos cum s-a transformat orașul în ultimii ani. Confirmi? Și îmi faci o invitație de a veni să îmi dai o bere? :)) Sau să te văd în ceva spectacol acolo?

M-am mutat in Oradea in 2000. Si am fost destul de dezamagit la inceput. Orasul era destul de darapanat, in teatru nu se intampla mare lucru… era totusi un pas inainte, dupa un an petrecut in Baia-Mare, care la vremea aceea arata jalnic. De fapt Oradea a inceput sa infloreasca, in adevaratul sens al cuvantului, abia acum cativa ani, cand in sfarsit la primarie a venit un om hotarat sa faca treaba. Si a facut!

Cat despre bere, ce sa zic? :))) Eu te invit cu drag, dar din pacate, in Oradea inca nu exista un loc unde sa bei bere BUNA. Nu exista un Beer’ O’ Clock ca in Bucuresti, unde sa iti poti delecta papilele cu licori beroase din toate colturile lumii. Eventual te invit la un spectacol de aici, iar tu, ca un oaspete de treaba, pui niscaiva beri din alea mai ciudate la pachet si te infiintezi cu ele. Impuscam doi iepuri dintr-un foc. :))

Tare mi-ai plăcut în My Fair Lady :) Am și dat titlul materialului pe care l-am scris pe blog ”My Fair Richard” :)) Te-ai simțit, ca să zic așa? :D

Ma bucur ca ti-am placut, dar nu cred ca spectacolul e despre mine :)))) Sunt atatia artisti extraordinari alaturi de mine in spectacol, incat ar fi trebuit sa insiri numele tuturor. E un spectacol care straluceste prin efortul echipei, o echipa absolut superba. Mai presus de placerea de a juca in acest musical, e bucuria de a ma reintalni cu oamenii cu care am ridicat spectacolul.

Cum este să joci într-un asemenea spectacol? Știu, o întrebare ca apa sfințită :)) Dar pentru mine, ca fan de muzicaluri, curiozitatea este maximă. Și vreau să aflu cât este de greu față de, să zicem așa, o piesă de teatru fără cântat.

Ti-am spus ca am ajuns actor din intamplare. Toata viata am visat sa cant, sa imi fac o trupa, sa sustin concerte, de fapt… Din fericire insa, in Oradea, a dat norocul peste mine, si am avut sansa sa lucrez cu regizori care s-au dovedit extrem de interesati de capacitatile mele muzicale. Nu pot sa nu-l mentionez cu aceasta ocazie pe Victor Ioan Frunza, primul care a avut curajul sa imi puna o chitara in mana si sa ma puna sa cant live, in spectacol, si nu orice: metale! :))

Dar gustul pentru musical mi l-a deschis Scripcarul pe acoperis, in care eram Tevye laptarul. Cred ca mi-a ramas cel mai drag spectacol din tot ce am jucat in viata mea ! Ideea e ca, desi nu mi-am dorit niciodata sa joc un rol sau altul din marea dramaturgie, acum mi-as dori sa joc orice rol in care as putea sa si cant! :))

In ce priveste curiozitatea ta… e clar ca spectacolul in care ai si de cantat, e mai greu decat cel in care doar vorbesti. Si asta se intampla din cauza ca – mai ales daca se lasa cu orchestra live, nu cu banda – se creeaza o interdependenta intre instrumentisti si actorul cantaret.

Cand uiti textul mai improvizezi. Cand canti si ai 15-20 de oameni la instrumente, pe care de cele mai multe ori nu ii vezi si nu te vad si care se ghideaza dupa vocea pe care o aud in monitoare, chiar si cea mai mica greseala se poate transforma intr-un dezastru.

Foarte putini spectatori se prind cand sari doua trei fraze dintr-un monolog, fie el si arhicunoscut. Dar cand ai ratat un vers dintr-o strofa, sau ai intrat unde nu trebuie pe fraza muzicala, dandu-le frisoane instrumentistilor, chiar si cel mai afon din sala poate sa spuna ca ceva nu a fost ok. :)))

Ce a fost cel mai greu: să cânți jucând sau să joci cântând? :D Știi doar teoria mea: prefer oricând unn actor care să cânte decât un cântăreț care să joace.

Nici una, nici alta. Sau ambele :)) Chiar ma gandeam ca, daca reusesc sa intru in vreo trupa de roace, inevitabil o sa ajung sa fac show ca Alice Cooper. De fapt acum, pentru sufletelul meu, mi-ar prinde bine o opera rock, ceva… :)

Așa, ca punere în context, de ce nu sunt mai multe muzicaluri în România? Din perspectiva spectatorului, știu răspunsul. De fapt, răspunsurile. Dar vreau să aud și părerea unei ”vedete” de muzical :)

Musical-ul in Romania e inca la stadiul de pionierat. Nu avem o cultura a musical-ului. Nu avem actori de musical. In Anglia sau America faci scoala pentru asa ceva. Noi inca incropim cu ce avem, cu talentul adus de acasa, cu experienta castigata cu fiecare spectacol… Apoi, dat fiind ca teatrele nu au orchestra proprie, sau corp de balet, e foarte greu sa aduni si sa corelezi programele atator zeci de oameni, care lucreaza in institutii diferite. Asta pe partea de resurse umane.

Pe de alta parte, drepturile pe care trebuie sa le platesti ca sa montezi un musical, depasesc, sau cel putin saracesc considerabil, de cele mai multe ori, bugetul alocat institutiilor teatrale, care sunt predominant „subventionate de la bugetul statului”. Ca sa nu mai vorbim de decoruri, costume si alte cele…

Eu am văzut ”My Fair Lady” și mi-a plăcut. Dar, dacă ar fi să te adresezi celor care nu au ajuns să îl vadă, care ar fi trei motive principale pentru care îi încurajezi să își cumpere bilet la acest muzical? 

Nu pot sa dau doar trei motive principale, pentru ca sunt mult mai multe si pentru mine toate-s principale :)) Dar daca vreti sa vedeti un spectacol plin de veselie si sentiment, un musical celebru montat in spatiul neconventional al unei sali de cinema, interpretat de o echipa de artisti absolut minunati, intr-un decor pe cat de simplu pe atat de grandios, nu trebuie sa ratati acest spectacol-eveniment!!!

Un mesaj ÎN EXCLUSIVITATE pentru cei care îmi fac onoarea să îmi citească blogul.

Va pup ardeleneste, cu drag, ca va banui de inteligenta peste maxim, daca cititi blogul asta chinezesc! Si nu uitati de teatru! Face bine la toate cele importante!