10.12.2016

De ce avem nevoie, totuşi, de dulce în viaţa noastră

Află cum poți să câștigi o Dacia Duster Laureate și alte zeci de premii.

Celebrul bucătar James Oliver zice că zaharul este noul satan sau ceva. Am zâmbit când am văzut asta şi am simţit că glicemia mi-a rămas la un nivel constant, căci nu neapărat că îi împărtăşesc opinia, dar pentru mine tot ceea ce înseamnă dulce este un fel de limbă străină: ştiu că există, că alţii folosesc, dar io nu înţeleg asta :)) Dacă ar fi după mine, toţi producătorii de ceea ce înseamnă, generic, dulce ar da faliment sau ceva. Inclusiv cafeaua mi-o beau fără zahăr, la fel şi ceaiul şi cam tot ce pun în gură.

Pe de altă parte, nu sunt un naiv care crede că, dacă nu bag eu zahăr în mine, asta înseamnă că el nu intră, ca să zic aşa. Pentru că zahărul, în tot felul de variante, se găseşte prin enorm de multe produse, pe care, la prima vedere, nu le-ai putea bănui de aşa ceva. Deci, bref, consum şi eu zahăr la greu, dar fără să o ştiu. Dar tocmai de aceea se impune (ca să fiu mai milităros) un consum moderat spre redus de zahăr voluntar, cum ar veni, adică pe care pui tu mâna fără să te oblige altcineva.

Există tot felul de studii, hai să nu le zicem alarmiste, dar măcar care trag un semnal de alarmă. Şi care spun că zahărul este mai rău ca sarea. Sau că provoacă o dependenţă similară cu dependenţa de cocaină. Plus alte efecte nocive. Care te cam prostesc

Pe de altă parte, măcar la nivel teoretic, înţeleg plăcerea unora pentru dulcegării. Pentru că fac asocierea cu ceea ce înseamnă berea pentru mine, o licoare minunată, care, consumată moderat (adică nu pe sistem de adăpare), este curcubeu pe ceriul gurii :D Deci nu mă grăbesc să arăt cu degetul înspre cei care se dedau la această plăcere numită zaharniceală, dacă îmi permiteţi :D

Ziceam de bere şi de consum moderat. Cred cu tărie că aceasta este „procedura” cea mai bună pentru tot în viaţă. Inclusiv pentru dulce. Căci, aşa cum se întâmplă cu absolut orice, nu degustarea e problema, ci înfruptatul pe sistem de hulpai zbanghiu este nasoleala :))

Şi, pentru că nu am cunoştinţele necesare (a se citi nu am testat îndeajus produsul), am zis să îi întreb şi pe alţii cum văd chestiunea cu ducele. Şi i-am rugat pe cei de mai jos să răspundă la întrebarea”De ce crezi că, totuşi, avem nevoie de dulce în viaţă?„. Şi a ieşit ce vedeţi mai jos.

Vă aştept să vă daţi şi voi cu părerea. Căci ştiu că printre voi sunt mulţi amatori, care oftează numai la gândul unei savarine sau ceva :))

maria comanMaria Coman

Dependenta de zahar fiind, l-as interzice da, prin lege, ca poate asa scapam de el. Sigur ca viata mea ar fi mai trista un pic fara fursecuri cu stafide si fara paine cu unt si miere si fara si fara si fara si fara. Nu mai scriu, ca stiti voi la ce ma refer de fapt. Dar. Pentru ca intotdeauna exista un dar. Tot ce e prea mult strica. Si acum e zahar in orice. In paine. In mezeluri. In cereale. Oriunde nu te astepti. Si ce e prea mult strica, intotdeauna. Plus ca bolile cauzate de zahar sunt mai multe si mai rele ca cele provocate de fumat, sa zicem, ca macar acolo stii clar cum stai. Luati-mi zaharul, ca oi gasi eu de unde sa mi iau dulcele din viata. Din desenele Smarandei, de exemplu.

adi hadeanAdi Hădean

Zahărul procesat nu e cel mai bun prieten al omului, dar nu putem acuza zahărul pentru necazurile noastre. Adevărul e că ni le facem singuri, consumând zahăr prea mult, prea des. Excesul e adevăratul bau-bau. Să-ți interzici un pătrățel de ciocolată e la fel de rău ca a mânca 300 de grame odată. În ambele situații refuzi bucuria, în prima refuzând să mănânci un lucru care-ți aduce un zâmbet, în a doua mâncând până la imposibilitatea de a mai zâmbi.

Cristina Bazavan

Sunt in tabara lui Jamie Oliver la capitolul „nu zahar” si m-ai nimerit cum nu se poate mai bine cu aceasta intrebare. De doi ani, am incercat sa-l inlatur cit mai mult din alimentatia mea si ma simt foarte bine, am si scris de citeva ori despre de ce e bine sa nu mai avem zahar in alimentatie. Aici sunt doar 5 motive.

cristina bazavanStiu ca avem nevoie de ceva dulce in viata noastra – si nu ma refer aici la sensul metaforic al expresiei, acolo avem nevoie de multe ori de adevarate dulceturi- serbeturi si peltele si ne fac foarte bine la moral si sanatate – si va sugerez ca atunci cind va e foarte foarte pofta de dulce sa va luati zaharurile din alte alimente: un suc de morcovi, o salata de fructe (banane, pere invelite in fulgi de cocos etc). Sigur ca nu e la fel de puternic efectul ca la un „dulce” sintetic, dar organismul primeste ce are nevoie si va e mult mai bine.

Stiu asta din proprie experienta. Singurele momente in care mai maninc „zahar” sunt la cite o aniversare, odata cu felia de tort nelipsita sau cu prajiturile gazdei pe care e f nepoliticos sa le refuzi (si-atunci o fac oricum in cantitate discreta) si vara, citeodata, la inghetata din frappe sau inghetata simpla.

E utopic sa spunem ca putem elimina de tot zaharul din viata noastra pentru ca el se afla in diverse conserve, de exemplu, dar il putem reduce.

melania medeleanuMelania Medeleanu

Noi, oamenii avem, inevitabil, vicii. Mai mici sau mai mari. Tutun, alcool, droguri, dezorganizare, abuz. Zi si tu, pe langa toate astea cum suna „zahar”? Probabil ca alegem viciul cel mai usor de tolerat, care ni se pare cel mai aproape de a fi acceptabil. Acceptabil personal, acceptabil social. Daca s-ar da serotonina fiole probabil ca am renunta la toate celelalte. Sau dragoste fiole, fara numar, fara numar. Pentru simtim acut nevoia, daca nu de fericire, macar de iluzia ei.

Catchy.ro (preluare)

catchy„Mă mulţumesc să devin un consumator de dulciuri ocazional. Dacă sunt pe masă de zile mari e bine, dacă nu, asta e, nu e gaură-n ceriu. Niciodată nu am avut dificultăţi prea mari în a mă opri. Problema a fost permanent gaura neagră dintr-o zonă a sufletului meu, de care nici măcar nu am fost conştientă, care tânjea după ceva şi eu încercam să o astup cu zahăr. Acum am reuşit să găsesc în primul rând sursa nevoii, să mă uit în ochii ei şi să o accept ca fiind parte din mine.”

Cristi Roman

Da, avem nevoie de dulce in viata noastra, chiar si strict culinar. Jamie Oliver nu este impotriva zaharului, sunt absolut convins de treaba asta. E bucatar si pentru orice bucatar, in special profesionist, zaharul face parte din ingredientele sfinte, alaturi de unt, sare si smantana. El este impotriva consumului exagerat de zahar, pe care il avem marea majoritate dintre noi, din pacate.

cristi romanExtrem de multe produse pe care le consumam zilnic, din zona celor industralizate, contin zahar, chiar si acolo unde nu te-ai astepta (produse de tipul „sarat”, in special). Practic, de la trezire si pana la culcare bagam in noi foarte mult zahar. E o realitate de necontestat. Sa adaugam la ce mancam si bauturile: ceai, cafea, sucuri. Sa nu uitam un lucru pe care putini il constientizeaza – fructele contin mult zahar. Deci, daca adunam toate sursele zilnice de zahar ajungem la un rezultat groaznic pentru organism.

Sigur ca ne place dulcele de zahar, sigur ca nu prea putem fara – ca oameni obisnuiti – insa ideea transmisa de Oliver cred ca este aceasta: mai usor, fratilor, cu adaosul de zahar. Eu de cativa ani fac urmatorul lucru: la orice reteta de dulce pe care o imprumut (faceam asta anii trecuti, acum nu prea ma mai inspir de pe internet) tai la cel putin jumatate cantitatea de zahar recomandata. Da, multa lume face cheesecake cu 200-250 grame de zahar, fiindca asa s-a multiplicat standardul. Ei bine, eu pun in jur de 50-70 grame. Si culmea, iese dulce :). In concluzie: da, avem nevoie de dulce, e greu fara zahar insa fratilor: mai moale, mult mai moale cu cantitatile.

Nebuloasa

oltea yamboriNu-s cel mai potrivit om care sa vorbeasca despre dulciuri. Nu-mi place nici sa le gatesc, nici sa le mananc. Ba chiar fac eforturi serioase sa gasesc deserturile cele mai putin dulci si, daca se poate, usor acrisoare. Totusi, nevoia de dulce-foarte-dulce se manifesta o data la cateva saptamani si atunci ma arunc pe cate un profiterol sau un choux-a-la-creme (uneori chiar pe amandoua in acelasi timp). Iar daca prajiturile astea n-ar avea zahar, viata ar fi pustiu.

Revenind la impozitarea zaharului, propusa de domnul bucatar Jamie, zic doar ca distinsul domn ar trebui sa ramana la amestecatul ingredientelor in diverse recipiente si sa ii lase pe altii sa culeaga roadele propriilor alegeri. Consumul de zahar e o alegere, asa cum si consumul de fast food e o alegere. Zaharul nu e mai toxic decat hamburgerii si saormele. De fapt, orice e toxic daca e consumat in exces, pana si laptele.

vlad duleaVlad Dulea

Alimentele care conțin zahăr – ciocolata, prăjiturile, sucurile, înghețata – stimulează producția de serotonină, hormonul senzației de bine. Creierul percepe zaharurile ca pe o recompensă, însa regula consumului moderat trebuie să funcționeze și aici. Dacă nu facem excese, zahărul și produsele dulci sunt cea mai bună hrană pentru creier.

ioana grozeaIoana Grozea

In comparatie cu situatia parintilor nostri, in ziua de azi este mai greu sa oferi o alimentatie sanatoasa copiilor pentru ca mancarea din magazine este mult mai procesata. Dar, pe de alta parte, noua ne este mai usor pentru ca avem alternative, exista in comert mult mai multe alimente sanatoase pe care putem sa le oferim copiilor nostri.

tvdeceTVdece

Dacă ar fi să ne ghidăm după toate studiile despre alimentație care se fac, n-am mai mânca nimic. Am citit într-un „studiu” din ăsta că nici laptele n-ar fi chiar sănătos. Să fim serioși, viața e prea scurtă ca să ne-o trăim după studii. Dar viața nu e prea scurtă ca să fim cumpătați. De fapt, de cumpătare depinde cât de scurtă sau lungă e.

Alexandra Blaş

Eram în bucătăria restaurantului în care lucrez și tocmai terminasem de molfăit o pralină când am auzit la radio că monsieur Jamie Oliver a cerut impozitarea zahărului pe motiv că-i ‘următorul tutun’. Am ieșit la o țigară și timp de 10 minute m-am gândit numai la ce-o fi avut el în cap când a grăit. Nu trec două ore și colegul Cristi îmi trimite un mail în care mă întreabă dacă nu vreau să scriu niște cuvinte despre de ce avem, totuși, nevoie de dulce în viața noastră.

Evident c-am fost tentată s-o dau în siropoșenii, dar cum nu-s la mine-n curte, o să-ncerc să fiu serioasă. Încep prin a spune că sunt omul care nu poate număra pe degetele de la o mână zilele în care nu am pus măcar o pătrățică de ciocolată în gură; măcar una! Îmi place să fac dulciuri și să le mănânc în egală măsură și nu-s nici obeză, nici nu sufăr de diabet; ba mai mult, ultimele analize mi-au ieșit impecabil. Revenind la declarațiile lui Jamie Oliver, m-am documentat și-am aflat că omul n-a pus gând rău zahărului, ci băuturilor dulci, pe care le vrea impozitate, asemenea tutunului. Acum, vorba unei prietene, încă dăm 15 lei pe-un pachet de țigări și în 2015 încă mor oameni din cauza excesului de alcool, fără să-i deranjeze taxele. My guess, o treime dintre copiii britanici și două treimi dintre adulți vor fi în continuare obezi și supraponderali, indiferent de cum vor jongla cu impozitarea asta.

alexandra blasRevenind la întrebarea lui Cristi, pentru ca organismul nostru să funcționeze, avem nevoie de energie. Aceasta provine din glucoza conținută de alimente; cu cât un aliment este mai bogat în glucoză, cu atât ne va oferi mai multă energie. Însă, glucoza primită din produsele ce conțin zahăr rafinat (ciocolată, bomboane, sucuri, prăjituri), se caracterizează prin faptul că ridică rapid nivelul de zahăr din sânge, dar nu rămâne prea mult acolo. Specialiștii afirmă că e suficient să mâncăm alimente cu absorbție lentă a zahărului. Astfel, nu introducem în organism o cantitate mare de zahăr, iar pancreasul nu intră în alertă, ci eliberează treptat insulina, asigurându-ne un nivel optim de energie pe o perioadă mai îndelungată. Asemenea alimente sunt fructele proaspete, fructele uscate, nucile sau semințele.

Încă puțin și-nchei: nu mai pot cu ăia care nu simt nevoia de dulce, ei mănâncă fructe și semințe! Pot să cred că unora nu le place ciocolata, dar pofta aia nebună de-un măr apare tot pentru că-ți plânge organismul după zahăr. Și, pe lângă moft/plăcere/a făcut soacră’mea tort, nu pot să refuz, nevoia de dulce poate semnala prezența unui deficit de vitamine și minerale în organism. Răsfoind câteva siteuri de specialitate, am aflat că în momentul în care ți-e poftă de dulciuri, organismul tău are de fapt nevoie de magneziu; sau de crom, fosfor, sulf ori calciu. Evident, specialiștii oferă alternative, spunând că putem acoperi minusurile consumând alune, nuci, semințe, fructe proaspete sau uscate, legume, carne sau produse lactate. Dar, ghici ce! pepenele roșu conține aprox. 20 de grame de zahăr la 300 de grame de fruct; astfel, când te lauzi c-ai cumpărat un pepene de 10 kile și-ai ras 2 felii, ai aruncat în tine vreo două linguri de zahăr. Căpșunele conțin și ele 5 grame de zahăr la suta de grame, bananele vreo 15 grame, merele 10 și tot așa; valabil și pentru fructele uscate, că doar le deshidratezi, nu te storci de zahăr. Un pahar de lapte de 200 de ml echivalează cu 10-15 grame de zahăr, iar un suc de fructe pe care îl faci în casă (250 ml) poate conține până la 30 de grame de zahăr. Nu știu de ce-am senzația că maică-mea își ia mai mult zahăr din fructele proaspete, iaurtul cu semințe și fructe uscate decât îmi iau eu dintr-o bucată de ciocolată. Daaaaar, ea face parte din categoria care nu prea simt nevoia de dulce. :)

Long story short, eu n-am auzit pe nimeni să se îmbolnăvească din cauza consumului anumitor categorii de alimente, problema-i la exces. Iar asta nu mai ține de impozitări, are treabă cu educația și alegerile consumatorilor.

Despre autor: Cristian China-Birta

Blogger din 2007. Toamna :)) Antreprenor din 2009. Mândru membru al Kooperativa 2.0.

Dragi dinamovişti şi dragi rapidişti, bucuraţi-vă! Noua siglă Steaua Bucureşti e pentru voi!

Vă recomand un film de colecţie: The Butler (Majordomul)

10 comentarii

  1. miercuri, 7 ianuarie 2015, 10:57

    Zahărul face rău. Sarea face rău. Grasimile fac rău. Alcoolul face rău. Cafeaua face rău. Eu zic să mâncăm numai grâu încolțit, să bem doi litri de apă pe zi și abia atunci o să fim sănătoși cu adevărat. Și o să murim sănătoși tun :)

    Thumb up 1 Thumb down 0

    Răspunde
    • miercuri, 7 ianuarie 2015, 11:02

      Ai grijă că am auzit că şi ăia 2 litri de apă pe zi sunt abureală, aşa că nu te întinde, da? :))

      Thumb up 1 Thumb down 0

      Răspunde
  2. miercuri, 7 ianuarie 2015, 12:54

    Si apa bauta in exces face rau, asa ca secretul deja dezvaluit in articol este… echilibrul :) Spor!

    Thumb up 0 Thumb down 0

    Răspunde
  3. Iulia
    miercuri, 7 ianuarie 2015, 13:04

    Una din rezolutiile pe anul 2015 e tocmai sa reduc consumul de zahar, mai alesca tot citesc in diferite carti de nutritie despre cat de daunator e. Si ca sa imi demonstrez ca daca vreau, pot face si asta.
    Off-topic : mai faci biblioteca blogerului roman,da ??? eu de-abia astept, anul trecut am aflat despre niste carti f faine care mi-au colorat cu fericire anul 2014.

    Thumb up 0 Thumb down 0

    Răspunde
  4. miercuri, 7 ianuarie 2015, 14:22

    Eu consum moderat dulciuri de cand ma stiu, N-am avut niciodata nicio problema. Nici cu greutatea si nici cu starile.

    Ideea este ca niciodata nu am facut exces. Iar daca se intampla sa consum cantitati mai mari decat media cu care mi-am obisnuit organismul, urmeaza o perioada in care nu mai am pofta de dulce deloc, pret de zile bune sau chiar saptamani.

    Exact asa cum s-a punctat, toate-s bune, toate-s rele. Insa nimic nu te poate afecta grav daca este strans legat de sensul lui „moderatie”.

    Ce de oameni de treaba ai adunat aici :)

    Thumb up 0 Thumb down 0

    Răspunde
  5. miercuri, 7 ianuarie 2015, 17:48

    Zaharul e dependenta mea. Nu trece zi fara Nutella la micul dejun sau fara Rom la pranz. As da toate sarmalele din lume pe o negresa cu nuci si culmea: la majoritatea analizelor, glicemia mi-a iesit ori bine ori mica!

    Cel mai mult ma regasesc in comentariul Melaniei Medeleanu, probabil usurinta cu care-l imbratisez ca dependenta se leaga de faptul ca e un lucru acceptabil. Dar, Doamne, nu ma lasa sa apuc ziua cand o sa fie interzis!

    Thumb up 1 Thumb down 0

    Răspunde
    • joi, 8 ianuarie 2015, 10:15

      Colega, m-ai pierdut la faza nu Nutella… Căci sunt pe sistem de duşmănie masivă cu ea :)) Numai gândul la aşa ceva şi mă înfioară!

      Thumb up 0 Thumb down 0

      Răspunde

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *